Efectele Ebola. Un oras din Liberia a ajuns inchisoare sub cerul liber. Toti locuitorii din Sierra Leone, izolati in case
Inchisi in orasul lor plasat in carantina de doua saptamani, cei 17.000 de locuitori din Dolo Town, in apropiere de aeroportul international din Liberia, suporta din ce in ce mai greu izolarea in aceasta "inchisoare a Ebola" sub cer deschis.
Strazile din Dolo Town, in apropiere de cea mai mare plantatie de arbori de cauciuc din lume, exploatata de grupul american Firestone, sunt aproape goale, cu exceptia cozilor de asteptare pentru distribuirea ratiilor de orez, sub blocada asigurata de militari inarmati., relateaza Mediafax, citand AFP.
Orasul a fost plasat in carantina la 20 august, la fel ca West Point, un cartier din capitala Monrovia, situata la 75 de kilometri spre vest, in timp ce carantina se extinde in toata tara, care numara jumatate dintre cei 2.000 de morti ai epidemiei de Ebola in Africa de Vest.
In acelasi timp, Sierra Leone, o alta tara afectata de epidemie, a anuntat sambata izolarea la domiciliu a intregii sale populatii timp de trei zile, in perioada 19-21 septembrie, pentru a facilita detectarea bolnavilor ascunsi de rude.
Dar daca la West Point, izolarea, ridicata dupa doar zece zile, a provocat revolte, la Dolo Town, populatia accepta acest lucru in liniste.
"Obisnuiesc sa ma lupt pentru a aduce de mancare familiei. Dar iata-ma cum stau ca un copilandru, privindu-mi sotia si copiii toata ziua", afirma Jallah Freeman, un tamplar in varsta de 56 de ani, asezat in fata casei.
"M-am saturat de aceasta izolare. Imploram Guvernul sa o ridice", adauga el. Majoritatea locuitorilor sunt angajati de Firestone, grup a carui plantatie acopera o suprafata de 500 de kilometri patrati."Nu putem merge sa lucram atat timp cat este mentinuta izolarea. Este regretabil, dar ce putem face? Suntem la inchisoare", suspina Mohamed Fofana, care lucreaza pentru Firestone.
Compania, care a infiintat o sectie de izolare pentru Ebola intr-un spital, a reusit sa se apere de epidemie atunci cand sotia unui angajat s-a contaminat in aprilie. Dar productia a scazut de la instituirea carantinei.
In piata, mutata la periferia orasului, femeile stau pe marginea drumului si vand piper, ulei, peste, sare si fructe. Clientii trec trist de la o taraba la alta, in cautare de alimente in cantitati din ce in ce mai mici. "Avem dreptul sa mergem doar la punctul de control, unde familiile noastre din exterior, pot veni sa ne aduca hrana si produsele de care avem nevoie", explica un comerciant, Kebeh Morris.
"Vedem camioanele cum transporta hrana, dar nimeni nu primeste nimic pentru moment. Inca nu avem bonuri, prin urmare nu stim daca vom avea o ratie alimentara. Va trebui sa contam pe rudele noastre pentru a ne aduce ceva de mancare", continua el.
La inceputul lui august, inainte de instituirea carantinei, 30 de persoane au murit de Ebola la Dolo Town, din cauza a trei decese pe zi in medie.
In 90 la suta din cazuri a fost vorba despre credinciosii afiliati unei biserici din sudul orasului, un fief al etniei bassa, contaminati dupa inhumarea unui membru al congregatiei lor. In prezent, militarii care au blocat intrarea in oras si patruleaza in imprejurimi, supravegheaza si funeraliile pentru a se asigura de repectarea regulilor profilactice.
Totusi, multi locuitori raman sceptici cu privire la prezenta Ebola in randul lor. "Sunt doua saptamani de cand Guvernul a decretat carantina si pana acum nu au luat niciun bolnav de aici. Nu am vazut inca niciun caz", asigura Reginald Logan.
Nathaniel Kangar, un locuitor din Monrovia, venit in vizita la parintii sai si ramas blocat acolo.
"Sunt obligat sa raman pana la ridicarea carantinei", afirma el. "Respect deciziile Guvernului. Eu sunt de acord ca virusul exista, dar nu si cu modul de a actiona la Dolo Town". "Cand vin sa caute pe cineva care prezinta simptome precum varsaturi si sughituri, nu se mai intorc sa ne spuna rezultatul testului", subliniaza el.
Intr-un cimitir din zona locuita de bassa, indoiala nu isi are locul."Nu pot transporta victimele (epidemiei de) Ebola si sa le ingroape asa", se indigneaza Samuel Paygar, in varsta de 61 de ani, la vederea unui vehicul guvernamental care aduce doua cadavre infasurate in saci, la cativa metri de un teren de joaca pentru copii. "Ne pun in pericol. Data viitoare ii vom opri", ameninta el.
