Roger și Suzanne Brookhouse au cumpărat în 1991 King's Lodging, o casă cu o istorie de peste cinci secole, amplasată pe malul râului Stour, în orașul Sandwich din Kent. Proprietatea, construită din lemn și clasificată drept monument protejat de gradul II, este cunoscută pentru faptul că l-a găzduit pe regele Henric al VIII-lea în 1520, înaintea participării sale la celebrul summit Field of the Cloth of Gold, scrie The Independent.
Lucrările anti-inundații au schimbat situația
În 2013, experții apreciau că imobilul se afla într-o stare satisfăcătoare, în ciuda vechimii sale. Problemele au apărut după ce Agenția de Mediu a efectuat lucrări de protecție împotriva inundațiilor în zonă.
Instanța a stabilit că intervențiile au dus la creșterea nivelului apei subterane din jurul proprietății. În consecință, pereții casei au început să se crape și să se deformeze, grădina a devenit mlăștinoasă, iar piscina exterioară nu a mai putut fi utilizată.
După un litigiu care s-a întins pe mai mulți ani, Tribunalul Superior a dat câștig de cauză proprietarilor și a obligat Agenția de Mediu să plătească despăgubiri de 3,315 milioane de lire sterline (echivalentul a 3,9 milioane de euro).
Din suma acordată, peste 800.000 de lire sunt destinate refacerii grădinii afectate de apa sărată, aproximativ 1,2 milioane de lire vor fi folosite pentru remedierea problemelor cauzate de nivelul apei subterane, iar aproape 200.000 de lire acoperă costurile construirii unei noi piscine.
Proprietarii au suportat consecințele timp de 12 ani
În motivarea deciziei, judecătoarea Elizabeth Cooke a subliniat impactul semnificativ pe care situația l-a avut asupra celor doi pensionari, arătând că dificultățile cu care s-au confruntat au fost recunoscute atât de instanță, cât și de Agenția de Mediu.
Într-o hotărâre anterioară, pronunțată în 2023, magistratul a evocat și trecutul remarcabil al clădirii istorice, aflată astăzi în centrul unui proces cu implicații importante pentru protejarea proprietăților afectate de lucrări publice.
Problemele au apărut după ce Agenția de Mediu a construit în 2014 un nou zid de protecție împotriva inundațiilor și a umplut spațiul din spatele acestuia cu materiale de drenaj. Proprietarii susțin că, imediat după finalizarea lucrărilor, apa a început să se infiltreze constant în grădină, fenomen inexistent până atunci.
Imagini prezentate în instanță au surprins apa pătrunzând prin noul zid, iar în 2019 râul a inundat întreaga grădină pe o distanță de aproximativ 53 de metri.
Consecințele au fost vizibile atât asupra casei, cât și asupra terenului. Fisurile și umezeala existente s-au agravat, au apărut noi deteriorări, iar o parte a fațadei s-a deformat. Totodată, grădina a fost afectată de excesul de apă și salinizarea solului, devenind improprie pentru cultivare.
Nici piscina exterioară nu a scăpat de efectele fenomenului. Potrivit proprietarilor, deplasările produse în structura de beton au avariat-o atât de grav încât nu mai putea fi reparată.
Decizia instanței: lucrările anti-inundații au provocat pagubele
Instanța a decis că proprietarii nu trebuiau să demonstreze neglijența Agenției de Mediu, ci doar legătura dintre lucrările anti-inundații și daunele produse. Judecătoarea Elizabeth Cooke a concluzionat că nivelul apei subterane a crescut cu până la un metru după intervenții.
Avocatul familiei Brookhouse a susținut că locuința istorică „a suferit mai multe daune în ultimii ani decât în ultimele secole”. Deși Agenția de Mediu a contestat valoarea despăgubirilor, considerând-o excesivă, instanța a apreciat că amploarea pagubelor justifică acordarea unei sume semnificative. Experții ambelor părți au ajuns la aceeași concluzie privind cauza deteriorărilor.
Instanța a aprobat un plan de remediere de circa 1,2 milioane de lire, care prevede demolarea și reconstruirea zidului de protecție pentru a opri infiltrațiile de apă.
Lucrările vor include refacerea completă a grădinii, demolarea și reconstruirea garajului, consolidarea elementelor structurale ale casei medievale și restaurarea zonelor afectate de umezeală.
Totodată, judecătoarea a decis că Agenția de Mediu trebuie să suporte costurile demolării și reconstruirii piscinei, concluzionând că deteriorarea acesteia a fost cauzată de creșterea nivelului apei subterane după lucrările anti-inundații.
