Dezvăluirile unei femei care a fost martoră la 300 de condamnări la moarte. ”Aveam un copil acasă”
Statul Texas a executat mult mai mulți oameni decât oricare alt stat american, iar un fost angajat al statului a privit sute de execuții. Femeia vorbește despre efectele profunde pe care le-au avut aceste evenimente asupra ei.
Timp de 12 ani, mai întâi ca reporter, apoi ca purtător de cuvânt al Departamentului de Justiție Penală din Texas, Michelle Lyons a luat parte la fiecare execuție efectuată de stat.
Între anii 2000 și 2012, Lyons a văzut aproape 300 de bărbați și femei cărora le-a fost luat dreptul la viață. Pe când a fost martorul primei execuții, Lyons avea 22 de ani, iar după acest eveniment a scris în jurnal următoarele: ”Sunt ok cu asta. Ar trebui să fiu supărată?”.
”Executarea martorilor a fost doar o parte din treaba mea”, povestește femeia într-un volum proaspăt publicat, "Death Row: Final Minutes", potrivit BBC.
”Eram pentru pedeapsa cu moartea, credeam că este cea mai potrivită pedeapsă pentru anumite infracțiuni. Și pentru că eram tânără și îndrăzneață, totul era alb-negru. Dacă aș fi început să explorez emoțiile pe care le trăiam cu fiecare execuție în parte, cum aș fi putut după să mă întorc în acea cameră lună după lună, an după an?”, se întreabă Michelle.
În 2000, în Texas au avut loc 40 de execuții, un record pentru un singur an într-un stat individual. Michelle, în rolul său de reporter, a participat la 38.
”Când mă uit în notele mele de execuție acum pot să văd lucrurile care mă deranjează, dar orice îndoieli pe care le aveam le-am împins într-un colț al minții mele. A fost amortizorul care m-a păstrat și m-a făcut să merg mai departe”.
”Să observ ultimele momente de viață ale cuiva devenise un lucru normal, pentru că Texas executa infractori cu o asemenea fecvență încât era o normalitate”, povestește Michelle.
Femeia povestește că a început să vadă altfel execuțiile după ce a devenit mamă. "De când am avut-o pe fiica mea, execuțiile au devenit lucruri de care să mă tem. Aveam un copil acasă, pentru care aș fi făcut orice, iar aceste femei se uitau la copiii lor cum mor. Am auzit că mamele plângeau, țipau, băteau în geam, loveau zidul. Stăteam în camera martorilor și mă gândeam: Nu sunt câștigători, toată lumea este înfrântă aici. Execuțiile erau doar niște situații triste”.
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicatia Stirile ProTV pentru telefoane Android si iPhone!
