De teamă că va fi atacată de ruși, Lituania a început să construiască adăposturi antiaeriene. „Trebuie să ne pregătim”
Intruziunile recente ale unor drone în Lituania şi pe teritoriul vecinilor săi au provocat temeri ale unui atac rus la scară mare şi au determinat această ţară baltică să încurajeze construcţia de adăposturi antiaeriene.
Nu toată lumea a răspuns acestui apel, însă Vidas Magnavicius a acceptat să ghideze o echipă de jurnaliști AFP în subsolul unui imobil rezidenţial, la Vilnius, pe care locuitorii sunt pe cale să-l transforme în buncăr.
”Oamenii voiau să se simtă în siguranţă, să ştie că se pot proteja în caz de bombardamente şi de război, timp de cel puţin câteva zile”, declară acest administrator de imobil.
”Am convenit că trebuie să ne pregătim”, insistă el, rememorând o reuniune a vecinilor, menită să stabilească un plan de acţiune, la puţin timp după invazia Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022.
Lituania, o fostă republică sovietică devenită membră a Uniunii Europene (UE) şi NATO, cu 2,8 milioane de locuitori, inclusiv o minoritate rusofonă, observă cu anxietate Războiul din Ucraina şi se teme că poate deveni următoarea ţintă.
Autorităţile îi sfătuiesc pe consilierii municipali şi pe membrii comunităţilor locale să accelereze construcţia de adăposturi.
”Există, în prezent, 6.453 de adăposturi în Lituania, care pot găzdui aproximativ 1,5 milioane de persoane, adică aproximativ 54% din populaţia ţării”, anunţa în iunie Guvernul.
Un pic peste jumătate dintre municipalităţi se confruntă cu o lipsă de spaţiu în adăposturi, iar critici afirmă că multe dintre ele există doar pe hârtie şi că puţine sunt pregătite cu adevărat de situaţii de criză.
Discuții fără polarizare
Vidas Magnavicius şi vecinii săi se numără printre puţinii realmente motivaţi.
”Atât timp cât nu ne zboară drone deasupra capetelor, nimeni nu se interesează”, îşi exprimă regretul Donatas Gurevicius, un reprezentant al pompierilor şi salvatorilor din Lituania.
Oficiali caută în continuare modalităţi prin care să abordeze această problemă a pregătirii pentru ceea ce este de negândit - războiul -, fără să polarizeze societatea şi fără să fie acuzaţi de atitudine belicoasă.
”Ar fi iresponsabil să deranjăm oamenii cu discursuri despre război, însă trebuie să găsim cu toţii un mijloc de a aborda acest subiect foarte complex”, este de părere Gurevicius.
Municipalitatea din Vilnius declară că intenţionează să modernizeze 32 de adăposturi antibombă în oraş, pentru a fi pregătite să fie folosite în 12 ore după o urgenţă.
Ministerul de Interne a lansat anul trecut un program de apărare civilă, prin care le oferă milioane de euro municipalităţilor pentru a-şi moderniza adăposturile.
Guvernul îşi doreşte ca proprietarii de imobile să-şi amenajeze propriile adăposturi sau să pregătească camere securizate, ţinând cont de sistemul folosit de ucraineni - doi pereţi între cameră şi exterior.
”Noile imobile de locuinţe şi marile clădiri publice din Lituania trebuie să fie echipate de-acum cu adăposturi antiaeriene, o practică pe care ţări bine pregătite în domeniul apărării civile, ca Finlanda şi Elveţia, o aplică de zeci de ani”, subliniază Gurevicius.
Magnavicius şi vecinii săi au investit câteva mii de euro pentru a-şi goli pivniţa, a instala în ea toalete şi a îmbunătăţi instalaţiile electrice.
Autorităţile şi locuitorii au manifestat un interes mai mare faţă de adăposturi, după ce două drone de tip Gerbera, folosite de Rusia, au pătruns în Lituania dinspre Belarus în iulie, fără să cauzeze victime ori pagube.
Situații extreme
În ultima perioadă, mai multe persoane au participat la o formare organizată cu regularitate de către Crucea Roşie lituaniană în caz de ”situaţii extreme şi moduri de a se pregăti de ele”, declară un ghid voluntar Rokas Dvarvytis.
Se poate învăţa ”recunoașterea pericolelor la timp, să se caute un adăpost şi provizii”, declară el AFP, potrivit News.ro.
Formarea abordează de asemenea probleme legate de catastrofe de mediu şi ameninţări nucleare.
O participantă, Violeta Baranauskiene, plănuieşte să fugă, împreună cu copiii săi, în caz de război, însă ”soţul său va rămâne să apere Lituania, aşa cum trebuie”.
Oraşul Vilnius a adoptat în acest an un plan de evacuări în caz de război. Locuitorii vulnerabili urmează să fie evacuaţi, iar cei capabili să lupte vor ajuta armata.
Ministerul de Interne a publicat o hartă interactivă a adăposturilor şi centrelor de evacuare şi a modernizat un website care explică cum să se supravieţuiască cel puţin 72 de ore în caz de criză.
”Site-ul există din 2015, însă nu era foarte popular”, declară Loreta Naraskevicienė, de la departamentul însărcinat cu platforma. ”Acum, interesul faţă de acest proiect creşte”.
Buncărele României, încremenite în era Războiului Rece
În ceea ce privește situația din România, jumătate dintre buncăre sunt nefuncționale și dotate cu sisteme de comunicații și tehnologii din era Războiului Rece.
Mergem și la Giurgiu. Podul Giurgiu–Ruse a fost inclus în 2024 de publicația Financial Times pe lista obiectivelor din Europa care ar putea fi bombardate în cazul unui atac rusesc. Aici primăria a rezolvat problema reabilitării adăposturilor într-un stil tipic românesc. La doar câteva săptămâni după ce a început războiul din Ucraina, primarul a convocat ședința de consiliu local și, în loc să supună la vot renovarea lor, a decis să le radieze cu totul.
În unanimitate primarul și consilierii locali au votat să desființeze 29 de adăposturi, din lipsă de fonduri. Potrivit legii, în caz de război, în fiecare județ trebuie să funcționeze 2 puncte de comandă, unul al primăriei, celălalt al consiliului județean.
Csongor Attila Dezső, consilier de conturi: În caz de conflict armat, din acele puncte de comandă practic e coordonat tot ce înseamnă ocrotirea populației în caz de atac. Sunt aspecte ce nu pot fi expuse deoarece pentru că sunt secrete de stat.
Teoretic vorbim de niște adăposturi speciale prevăzute cu linii de comunicații și tehnologie modernă. În ele se retrag autoritățile ca să coordoneze în siguranță eforturile de salvare. Așa arată centrul pentru situații de urgență din București. Mergem să vedem cum arată și Centrul de Comandă al Consiliului Județean Giurgiu.
Adăpostul a fost construit în anii ’70 și acolo a rămas, încremenit în timp. Curentul și restul utilităților nu mai funcționează din 2011. Pe pereți sunt hărți cu Republica Socialistă România. Cât despre tehnologia de ultimă oră, a rămas în format analogic.
Mergem și în punctul de comandă al primăriei Giurgiu. În cazul unui atac, șeful serviciului voluntar pentru situații de urgență ar trebui să pornească de aici cele 20 de sirene răspândite în tot orașul. Ne arată centrala de unde ar trebui pornite.
Pentru restul, într-un scenariu de război, cineva trebuie să-și ia inima-n dinți și să se ducă la fiecare dintre ele să le pornească manual. În punctul de comandă de la Tulcea lucrurile stau mai bine. Buncărul este branșat la curent electric și a fost instalat un sistem de comunicații modern de unde pot fi activate inclusiv sirenele.
Daniel Năstase, purtător de cuvânt ISU Tulcea: Nu are mese, nu are foarte multe birouri, dar în maxim 2 ore tot acest spațiu poate fi operaționalizat.
Este asigurat un minim de confort celor care fac parte din comitetul pentru situații de urgență. Însă și acest adăpost are nevoie de investiții. Tehnologia din timpul Războiului Rece a fost casată și își așteaptă locul într-un muzeu. În camera de comandă a fost păstrată însă harta pe care era notată direcția radiațiilor în cazul unui accident nuclear.
Raed Arafat, secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne: În cele de subsol nu au fost modernizate, nu avem ce ascunde aici, nu au fost modernizate.
Csongor Attila Dezső, consilier de conturi: Cam jumătate sunt inoperabile, sunt extrem de importante. Ele ar trebui toate să fie funcționale.
Raed Arafat, secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne: Și acolo trebuie și dotată și aduse la zi. Numai că acolo e mai ușor pentru că putem să le preluăm de la administratorii actuali care sunt consiliile județene și ne ocupăm la nivelul nostru, asta pentru că e interesul nostru. Dar și aici trebuie alocate fonduri.
În februarie IGSU estima, pe baza necesarului transmis de primării, că este nevoie de aproape 100 de milioane de euro pentru reabilitarea adăposturilor civile, la care se adaugă banii necesari pentru punctele de comandă. Am întrebat directorul unei firme specializate cât costă echiparea unei încăperi.
Daniel Ilie, director firmă Adăposturi Antiaeriene: Filtre pentru substanțe toxice de luptă. Un astfel de filtru costă, în lei, minim 9.000 de lei. Ca să-l echipez complet în formula asta, mai puțin filtrele chimice pentru substanțe toxice de luptă, undeva până în 10.000 de euro. Vreo 6.000 de euro ar fi doar filtrele. Manopera e și aia 1.500 de euro.
Un astfel de efort financiar ar fi mai ușor de tolerat dacă adăposturile sunt gândite de la bun început cu uz dual. Finlanda, de exemplu, are adăposturi pentru toți cetățenii. Aproape toate au dublu rol. Pe timp de pace sunt terenuri de hockey, parcări, săli de sport sau chiar piscine. La nevoie, spațiile pot fi evacuate rapid și transformate în adăposturi.
Cosmin Savu, corespondent Știrile ProTV: Suntem într-un loc unic în Europa, într-un buncăr care este proiectat să reziste unui atac nuclear. Suntem în Helsinki, orașul cu cele mai multe adăposturi subterane. Aici sunt 4 locuri de joacă, de terenuri de fotbal sau de hockey în sală, aici vin tinerii să se antreneze.
Găsim un astfel de exemplu și la Cluj. Aici Universitatea Babeș-Bolyai și-a transformat încă de acum 20 de ani adăpostul subteran în sală de sport pentru studenți sau chiar pentru restul clujenilor, care plătesc abonament. Un adăpost aducător de venituri la buget.
Victor Muller, prodecan UBB: Pentru a-i da o utilitate și pe perioada de pace pe care o avem și sperăm să o avem în continuare avem nevoie de toate spațiile pe care le dispunem. Nu prea ne permitem să ținem spații neutilizate.
Victor Muller, prodecan UBB: Suprafața e de 340 de metri. În condiții de situații de urgență, dacă e nevoie, sigur poate fi eliberată această sală în termenul solicitat.
Mai toate țările din fosta Cortină de Fier, inclusiv România, au o amplă rețea de buncăre în jurul fostelor complexuri industriale. În primăvară am arătat cum le folosesc polonezii și lituanienii.
Suntem într-un fost cartier industrial din Vilnius. Aici sediul fostei întreprinderi comuniste Automatica a fost recompartimentat în apartamente. Mai puțin buncărul sovietic de la subsol, pe care Pavelas și partenerul său de afaceri l-au transformat în muzeu.
Potrivit arhivelor, buncărul nostru poate adăposti 100 de oameni. E ca și nou. L-am conservat bine. La nevoie, Doamne ferește, îl putem folosi și astăzi ca adăpost. Aici e sistemul de filtrare a aerului. Încă funcționează. Dacă pui mâna aici, simți curentul de aer. Aerul e adus de afară. Apoi e trecut prin aceste filtre. Avem și unele de rezervă. Acum curăță aerul. În aceste dulapuri sunt medicamentele din acele vremuri. Și dacă tot suntem aproape de Bulgaria, uite și un suc de roșii din Bulgaria din 1976. Măștile de gaze sunt depozitate în cutii de lemn. După 40 de ani încă arată bine.
Toate aceste relicve ale Războiului Eece sunt acum recuzite, însă buncărul în sine va fi folosit și astăzi în cazuri de urgență. Pavelas a discutat cu vecinii de deasupra și au stabilit un protocol.
Un astfel de muzeu există și în nordul Varșoviei, sub oțelăria construită în timpul Războiului Rece. Se poate vizita o dată pe an, de Noaptea Muzeelor. Pe vremuri a fost un centru de comandă și poate adăposti multe persoane. Buncărul a fost proiectat să reziste inclusiv unui atac nuclear. Acesta a fost vizita și verificat oficial cu 10 zile în urmă.
Suntem la Reșița, un oraș cu o amplă moștenire industrială, pe care primarul vrea acum să o fructifice din punct de vedere turistic. Anul trecut primăria a cumpărat de la fostele uzine Reșița două vile istorice ridicate pe un deal de la marginea fostei fabrici UCMR. Vrea să le renoveze cu fonduri europene. La pachet cu actele de proprietate a primit și buncărul UCRM, pe vremuri un obiectiv clasificat.
Ioan Popa – primarul Municipiului Reșița: Trebuie să ne strecurăm un pic. Nu mai fusesem niciodată într-un buncăr antiaerian. Acomoda peste 1.200 de persoane. Era făcut pentru angajații din fabrică pentru că la Reșița de 250 de ani facem oțel. La Reșița s-au făcut toate turbinele de hidrocentrale din România. Și vedeți sunt diverse schițe făcute pe vremuri în perioada interbelică sau după al Doilea Război Mondial. Locuri de evacuare. Noi ne-am propus până în luna octombrie să fie pus la punct buncărul astfel încât să poată fi vizitat. Asta e vestita încăpere în care producem oxigen. Nu mai ai curent electric, nu mai ai lumină, nu mai ai nimic, te-ai urcat pe bicicletă, ai început să pedalezi și prin pedalare practic activezi niște palete care sunt sus și au admisie de aer și îți vine aerul jos. Imaginați-vă că dacă ai totuși 1.200 de oameni în spațiul ăsta care e destul de restrâns ca volum.
Ioan Popa – primarul Municipiului Reșița: Am mai luat buncărul și am mai luat 5 hectare în Suedia, în Elveția.
În Polonia autoritățile discută deschis cu populația despre subiectele sensibile. În primăvară l-am intervievat pe șeful departamentului de urgență, care ne declara că lucrează la un ghid pentru situații de criză.
Robert Klonowski, șef Departament Situații Urgență Polonia: Luna aceasta ghidul a fost lansat. Conține informații despre cum să se comporte polonezii în situații de criză. Cum să vorbească cu copii, ce să facă cu animalele de companie, sau cele domestice. Sunt informații și despre proviziile necesare pentru a supraviețui 3 zile, sau despre ce ar trebui să conțină un rucsac în caz de evacuare. Se vorbește chiar și cum să te adăpostești în caz de bombardament dacă te afli în câmp deschis.
Raed Arafat – secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne: De aici vine recomandarea. Pentru că în loc să stai să distribui apă, tu ai nevoie să te duci să salvezi oameni de sub dărâmături. O să fie făcut un ghid și pentru acest context, contextul conflictului armat.
Francisc Senzacoi - șef serviciu Control la Dezastre IGSU: O să înceapă și pe parcursul anului 2026 în mod cert o să avem niște exerciții. O să începem cu exerciții în care să ducem oamenii în adăposturi. În curând intrăm în al 4-lea an cu un război la graniță. Săptămâna aceasta Consiliul Suprem pentru Apărarea Țării a stabilit în sfârșit în ce condiții doborâm dronele rusești care intră în România. Cu un guvern care strânge cureaua căutăm bani pentru a repara ce am lăsat să se strice timp de zeci de ani. Și timid am început să ne scoatem de sub preș vulnerabilități și să căutăm soluții.
Sursa: News.ro, Pro TV
Etichete: buncar, lituania, adaposturi protectie civila,
Dată publicare:
02-10-2025 16:48
