Portretul lui Fidel Castro. "El lider maximo" ar fi scapat de 638 de tentative de asasinat. Cum a transformat Cuba
Simbol al rezistentei fata de imperialismul american pentru unii, dictator deopotriva grotesc si sangeros pentru altii, cubanezul Fidel Castro a fost una dintre figurile centrale ale Razboiului Rece.
Dupa 1989, Fidel Castro a mentinut linia politica dura a unui regim tot mai izolat in exterior si contestat in interior. "Revolutionarii nu se retrag", obisnuia sa repete acest sef de stat atipic, recordman al longevitatii. Problemele de sanatate l-au silit totusi sa-i cedeze puterea fratelui sau, in 2006. Potrivit Guiness Book, Fidel Castro ar fi supravietuit unui numar colosal de tentative de asasinat: 638.
Fidel Castro Ruz s-a nascut la 13 august 1926, la Biran, provincia Oriente. A frecventat cursurile scolilor iezuite Colegio Lassale si Colegio Dolores din Santiago, apoi Colegio Belén din Havana. Ulterior, a urmat Facultatea de Drept din Havana, obtinand doctoratul in 1950. A practicat avocatura la Havana.
La 26 iulie 1953, a condus atacul asupra cazarmii Moncada din Santiago de Cuba, moment care a marcat declansarea luptei armate impotriva regimului instituit de generalul Fulgencio Batista. A fost arestat si condamnat la 15 ani de detentie, dar a fost amnistiat dupa doi ani. A luat drumul exilului si s-a stabilit in Mexic, unde a fondat miscarea de gherila 'Movimiento 26 de Julio'.
In decembrie 1956, a revenit in Cuba impreuna cu 81 de partizani, printre care si Ernesto (Che) Guevara. A organizat miscarea de rezistenta impotriva regimului Batista si a reusit sa preia puterea la 1 ianuarie 1959. A fost proclamat eliberator al Cubei.
La 16 februarie 1959, a fost desemnat prim-ministru, functie pe care o va indeplini pana in 1976. Guverneaza Cuba cu o mana de fier. Nationalizeaza industria, terenurile agricole sunt trecute in proprietatea statului, averile cetatenilor straini sunt nationalizate.
In 1961, fondeaza 'Organiziacones Revolucionarias Integradas' (ORI), precursor al Partido Unido de la Revolucion Socialista Cubana (PURSC), viitorul Partid Comunist din Cuba (PCC), si este ales prim-secretar al PURSC. Dupa tentativa esuata de invadare a insulei de catre cubanezii din exil cu sprijin american, in aprilie 1961, Fidel Castro proclama Cuba stat socialist. A urmat nationalizarea scolilor bisericesti si expulzarea tuturor fetelor bisericesti care nu se nascusera in Cuba.
Recunoasterea doctrinei marxist-leniniste ca linie directoare pentru evolutia viitoare a Cubei spre socialism a avut drept consecinta excluderea Cubei, la 22 ianuarie 1962, din Organizatia Statelor Americane (OSA), la presiunile Washingtonului. Semnarea, in iulie 1962, la Moscova, a unui acord militar sovieto-cubanez, a avut drept consecinta instituirea de catre presedintele SUA, John F. Kennedy, a blocadei navale impotriva Cubei, fapt ce a determinat in cele din urma retragerea rachetelor ofensive sovietice de pe insula.
La randul sau, Fidel Castro a primit favorabil planurile de constituire a unui front, indreptat impotriva statelor care detineau vaste imperii coloniale, pe axa Havana-Alger, sustinand miscarea initiata de Ernesto (Che) Guevara in Bolivia, ca punct de plecare al revolutiei de eliberare la nivelul intregului continent latino-american. Miscarea n-a avut insa ecoul scontat. Ernesto (Che) Guevara a murit in 1967.
Tot in 1962, Fidel Castro a institutionalizat sistemul partidului unic. A fost ales prim-secretar al PCC in 1965. In decembrie 1975, primul Congres al Partidului Comunist din Cuba a adoptat statutul partidului si un proiect de Constitutie conceput dupa modelul sovietic.
In decembrie 1976, odata cu constituirea Adunarii Nationale a Puterii Populare ca for legislativ al tarii, Fidel Castro a devenit presedintele nou-creatului Consiliu de Stat si, totodata, al Consiliului de Ministri. Prim-adjunct al lui Fidel Castro pentru ambele functii a fost desemnat fratele acestuia, Raúl Castro.
Dupa preluarea functiei de presedinte al SUA de catre Jimmy Carter, Fidel Castro si-a exprimat dorinta de normalizare a relatiilor cu SUA. Cuba a fost deschisa turistilor straini si, in august 1977, 80 de cubanezi de origine americana si familiile lor au primit vize pentru SUA.
In septembrie 1977, au fost deschise reprezentante consulare la Havana si Washington, fapt ce a marcat primul pas in restabilirea relatiilor diplomatice bilaterale. In 1978, Cuba a fost gazda Festivalului International al Tineretului.
Relatiile Cubei cu SUA au cunoscut o noua tensionare dupa invadarea Grenadei de catre trupe americane, in octombrie 1983, cand o serie de cubanezi inarmati din insula au fost luati prizonieri de americani. In vara anului 1984, Cuba si-a exprimat disponibilitatea de a dialoga cu SUA, concomitent cu distantarea de Moscova, datorata atitudinii 'dogmatice' a acesteia, inclusiv in problema revolutiilor nationale.
In iulie 1988, Fidel Castro s-a pronuntat impotriva modelului Gorbaciov, procedand la o 'corectie' a politicii 'revolutionare'. 'Noua doctrina' a fost considerata nepotrivita pentru 'revolutia' cubaneza. Vizita, in Cuba, a lui Mihail Gorbaciov, in aprilie 1989, s-a incheiat cu semnarea unui acord de prietenie, fara a se pune, insa, problema absolvirii Cubei de datoria externa, care, la jumatatea lui 1989, atinsese circa 11 miliarde de dolari (la care se adaugau datoriile catre statele occidentale, estimate la 6,4 miliarde dolari).
Ulterior, prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est a pus sub semnul intrebarii rezistenta regimului castrist. Dupa destramarea fostei URSS, Fidel Castro nu a renuntat la principiile socialiste, urmand in acelasi timp o politica moderata, de deschidere economica, pentru a scoate Cuba din izolare. In acest sens, demna de mentionat este vizita pe care Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat-o in Cuba, in ianuarie 1998.
In octombrie 1997, la cel de-al cincilea Congres al Partidului Comunist din Cuba, Fidel Castro l-a desemnat ca succesor pe fratele sau mai mic, Raul Castro (n. 1931).
La 6 martie 2003, Fidel Castro a fost reales, pentru un nou mandat de cinci ani, de catre Adunarea Nationala a Puterii Populare, forul legislativ al Cubei, in functia de presedinte al Consiliului de Stat, organul suprem al puterii de stat. Dintre vizitele efectuate de presedintele cubanez, pot fi amintite cele in fosta Uniune Sovietica (1963, 1964, 1978 etc.), intr-o serie de tari africane, la Adunarea Generala a ONU (1979).
In martie 1983, Fidel Castro a participat la conferinta la nivel inalt a statelor membre ale Miscarii de Nealiniere de la New Delhi. In august 1988, a fost prezent la ceremonia de investitura a presedintelui ecuadorian Rodrigo Borja, aceasta fiind prima sa vizita intr-o tara latino-americana dupa 1971.
In octombrie 1995, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de la crearea ONU, Fidel Castro a fost invitat in SUA, iar in decembrie 1995 a efectuat prima vizita oficiala in China.
La 18 februarie 2008, Fidel Castro a anuntat ca renunta definitiv la functiile de presedinte al Cubei si de comandant suprem al fortelor armate, la doi ani dupa retragerea acestuia, in urma unei interventii chirurgicale.
Raul Castro a fost ales presedinte al Cubei, la 24 februarie 2008, de catre Adunarea Nationala si reales, la 24 februarie 2013, pentru un al doilea mandat prezidential de cinci ani. Este laureat al Premiului Lenin pentru pace (1961), Erou al Uniunii Sovietice (1963), de doua ori laureat al Ordinului Lenin (1972, 1986) si, in 1985, al Ordinului Sandino.
Decesul lui Fidel Castro, ultimul supravietuitor al Razboiului Rece, incheie o pagina de istorie
In aprilie 2011, Fidel Castro, parintele revolutiei cubaneze, a renuntat la ultimele responsabilitati oficiale, postul de prim secretar al Partidului Comunist din Cuba (PCC) revenindu-i tot lui Raul Castro, numarul doi de la formarea partidului in 1965. Fostul presedinte a disparut total din viata publica intre lunile februarie 2014 si aprilie 2015, ceea ce a alimentat numeroase speculatii privind starea sa de sanatate.
In ultimul an si jumatate, chiar daca deplasarile sale au ramas limitate, reincepuse sa-si publice 'reflectiile' si primea la resedinta lui personalitati si demnitari straini. Decesul sau, la numai doi ani dupa anuntul istoric al apropierii intre Cuba si SUA, vine sa intoarca definitiv pagina Razboiului Rece, care a adus lumea in pragul unui conflict nuclear in timpul crizei rachetelor in octombrie 1962.
Raul Castro, 85 de ani, a inceput in ultimul deceniu un proces lent de 'defidelizare' a regimului, definit in aprilie 2011 prin adoptarea la un congres istoric al PCC a unui ansamblu de masuri economice menit sa salveze Cuba de la faliment. Tot Raul Castro a orchestrat apropierea istorica anuntata in decembrie 2015 cu SUA, aratand un pragmatism cu totul diferit de antiamericanismul visceral al fratelui sau.
Celebru prin izbucnirile si discursurile sale interminabile, ca si pentru uniforma de culoare verde oliv, trabucul si barba legendara, Fidel Castro a fost un simbol al luptei impotriva 'imperialismului american', dar cu un bilant nefericit in materie de drepturi si libertati cetatenesti. Fiul unui mare proprietar de pamanturi spaniol, Fidel Castro si-a surprins proprii partizani intorcandu-se spre Moscova la putin dupa ce a cucerit puterea in ianuarie 1959.
El a sfidat 11 presedinti americani si a supravietuit unor numeroase comploturi de asasinat (638, conform Guinness Book), precum si unei tentative esuate de debarcare a unor exilati cubanezi sustinuti de CIA in Golful Porcilor, in sudul insulei, in aprilie 1961.
Presedintele american John F. Kennedy a decretat putin mai tarziu, in februarie 1962, un embargou comercial si financiar, inca in vigoare si care apasa greu asupra economiei cubaneze, in pofida unor relaxari decise de administratia Obama in cadrul dezghetului. Tovaras de arme cu luptatorul de gherila argentinian Ernesto 'Che' Guevara, Fidel Castro s-a dorit si exportator al revolutiei marxiste in America Latina si in Africa, mai ales in Angola, unde trupele cubaneze au luptat timp de 15 ani. Revolutia sa suscita inca o certa fascinatie, iar regimul sau se lauda cu eradicarea analfabetismului si cu un sistem de sanatate eficient si accesibil celor 11,1 milioane de locuitori ai insulei, o performanta rara pentru o tara din America Latina.
Destramarea URSS in 1991, principalul sponsor al regimului cubanez, a provocat insa o lovitura teribila economiei insulei. Populatia s-a confruntat cu mari penurii, iar Castro a decretat o 'perioada speciala in timp de pace', multi prezicand sfarsitul regimului sau. Maestru al supravieturii politice, El 'Lider Maximo' a gasit o noua sursa de venituri pentru Cuba, prin turism, dar mai ales noi aliati, China si Venezuela presedintelui Hugo Chavez, prezentat de Fidel Castro drept 'fiul sau spiritual'.
Si-a creat insa foarte numerosi inamici si critici, concentrati mai ales printre exilatii cubanezi la Miami, care l-au considerat un tiran nemilos. In cele din urma, nu eforturile Washingtonului sau ale exilatilor cubanezi, si nici prabusirea comunismului sovietic nu au pus capat conducerii ale. Boala a fost cea care l-a obligat sa-i cedeze puterea fratelui sau mai mic, Raul, mai intai provizoriu in 2006, apoi definitiv in 2008.
Castro si-a tinut intotdeauna secreta viata privata. Partenera sa Dalia Soto del Valle, alaturi de care a trait incepand din anii 1960 si impreuna cu care are cinci fii, ar urma sa asiste la funeraliile celui care mai are cel putin inca trei copii - printre care o fata ce traieste la Miami -, cu alte trei femei.
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
