Arsenalul de rachete și drone al Iranului. Ce forță are Teheranul
Iranul a lansat aproape 200 de rachete marți seară asupra Israelului, într-o acțiune militară care a fost anunțată de câteva zile de SUA. În acest context, o analiză arată ce arsenal de rachete și drone are la dispoziție Teheranul.
Iranul a dezvoltat o gamă de rachete balistice și drone în cadrul unui program care a îngrijorat mult timp Occidentul. Unele dintre aceste capacități au fost demonstrate în noaptea de 13-14 aprilie, când Iranul a lansat un atac asupra Israelului, notează The Times of Israel.
Rachetele reprezintă o parte importantă din puterea militară a Teheranului, având cel mai mare arsenal de acest tip din regiune, după cum arată unele estimări. Atunci când Iranul a atacat Israelul în aprilie, informațiile militarilor americani indicau faptul că rachetele balistice aveau nevoie de 12 minute pentru a ajunge în Israel, rachetele de croazieră de două ore, iar dronele de aproximativ nouă ore pentru a-și atinge ținta.
În arsenalul al Iranului se află rachete„Sejil”, capabile să zboare cu peste 17.000 de kilometri pe oră și cu o rază de acțiune de 2.500 de kilometri; rachete „Kheibar”, cu o rază de acțiune de 2.000 de kilometri, și rachete „Haj Qasem”, care au o rază de acțiune de 1.400 de kilometri și poartă numele comandantului Qasem Soleimani, care a fost ucis în urmă cu patru ani într-un atac al unei drone americane în Bagdad.
Puterea militară a regimului de la Teheran este susținută și dronele, fiind un producător important de astfel de echipamente. Autoritățile iraniene au declarat anul trecut că au construit o dronă avansată, numită Mohajer-10, cu o rază de acțiune de 2.000 de kilometri și capabilă să zboare timp de 24 de ore cu o încărcătură de până la 300 de kilograme.
Rachetele balistice și hipersonice, o parte importantă din arsenalul Iranului
Iranul afirmă că rachetele sale balistice reprezintă o forță importantă de descurajare și represalii împotriva SUA, Israelului și altor potențiale ținte regionale. Anul trecut, Teheranul a prezentat ceea ce oficialii occidentali au descris ca fiind prima sa rachetă balistică hipersonică de producție internă. Rachetele hipersonice pot zbura de cel puțin cinci ori mai repede decât viteza sunetului și pe o traiectorie complexă, ceea ce le face dificil de interceptat.
Arms Control Association, o organizație neguvernamentală cu sediul la Washington, afirmă că programul iranian de rachete se bazează în mare parte pe planuri nord-coreene și rusești și că a beneficiat de asistență chineză.
În plus, experții ONG-ului spun că rachetele balistice cu rază scurtă și medie de acțiune ale Iranului includ: Shahab-1, cu o rază de acțiune estimată la 300 de kilometri; Zolfaghar, cu 700 de kilometri; Shahab-3, cu 800-1.000 de kilometri; Emad-1, o rachetă la care încă se lucrează, care ar putea ajunge până la 2.000 de kilometri; și Sejil, în curs de dezvoltare și care ar avea potențialul de a parcurge 1.500-2.500 de kilometri.
