Anul în care oroarea războiului s-a întors în Europa. Ce efecte a avut pe întregul continent
Puţine aspecte ale vieţii în Europa au rămas neatinse după ce Rusia a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022. A fost momentul în care nenorocirea s-a dezlănţuit asupra a milioane de ucraineni.
În același timp, războiul pornit de Putin a spulberat sentimentul de securitate al Europei, a rupt harta geopolitică şi a zguduit economia globală. Undele de şoc au făcut viaţa mai scumpă în toate căminele din Europa, au agravat criza globală a migranţilor şi au complicat răspunsul lumii la schimbările climatice.
"Ce auzim astăzi? Nu sunt doar explozii de rachete, lupte, vuietul avioanelor. Este sunetul unei noi Cortine de Fier care se coboară şi închide Rusia departe de lumea civilizată", declara preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski la 24 februarie.
Atacul Rusiei, înainte de răsărit, la 24 februarie, a spulberat pacea europeană şi a şocat lumea. Războiul a zădărnicit, de asemenea, aşteptările aproape unanime că forţele ruseşti vor învinge rapid. Ucraina a opus o rezistenţă aprigă, iar trupele ruseşti s-au împotmolit în drumul lor spre capitală. Rusia s-a retras din zona din jurul Kievului în aprilie, lăsând în urmă clădiri distruse, oameni traumatizaţi şi sute de cadavre despre care Ucraina şi aliaţii săi spun că sunt dovezi ale unor crime de război. Luptele au făcut ravagii, de asemenea, în sudul şi estul Ucrainei, unde Rusia a atacat în dorinţa de a-şi extinde teritoriul pe care separatiştii pro-Moscova îl controlau din 2014. Portul Mariupol a căzut după un asediu brutal de trei luni care a redus oraşul la ruine, reaminteşte Associated Press.
Războiul a reînviat duşmănia din timpul Războiului Rece dintre Rusia şi Occident, împingând Suedia şi Finlanda să ceară aderarea la NATO şi determinând alte state NATO să trimită trupe şi arme în Europa de Est.
Pe măsură ce se apropia iarna, armata ucraineană - susţinută cu arme, muniţie şi instruire de SUA şi alţi aliaţi - a împins forţele ruseşti afară din oraşul Herson, în sud, o victorie care a ridicat moralul ucrainenilor în mijlocul unui război crunt ce nu dă semne că se va termina, ci, dimpotrivă, că se va intensifica în lunile care vor urma.
Cea mai grea iarnă
Pe măsură ce se apropia iarna, Rusia a lansat valuri de atacuri cu rachete care au vizat infrastructura Ucrainei, întrerupând temporar alimentarea cu energie electrică a unor regiuni din ţară şi lăsând milioane de oameni în frig şi întuneric.
Pe de altă parte, războiul a dus la creşterea preţurilor globale la energie, pentru că Moscova şi-a redus livrările către Occident ca represalii pentru sancţiunile impuse şi pentru sprijinul acordat Ucrainei.
Italia, Germania şi alte ţări care se bazau pe petrolul şi gazele naturale ruseşti s-au grăbit să caute surse alternative de energie. În condiţiile în care milioane de oameni întâmpinau brusc dificultăţi în a-şi plăti facturile la energie, guvernele au fost supuse unor presiuni intense pentru a interveni ca să ajute populaţia, potrivit News.ro.
Pe de altă parte, pe piaţa globală, Ucraina şi Rusia sunt furnizori-cheie de grâu, orz, ulei de floarea-soarelui şi - în cazul Rusiei - de îngrăşăminte, iar războiul a dus la creşterea preţurilor la alimente şi a ridicat temeri legate de o penurie globală. Un acord mediat de ONU pentru a permite navelor cu cereale să părăsească porturile ucrainene de la Marea Neagră a fost încheiat în iulie şi, deşi şubred, a rezistat, îndepărtând perspectiva unei crize mai grave.
Problema refugiaților
Războiul a adăugat milioane de oameni la numărătoarea sumbră a persoanelor strămutate din întreaga lume. Potrivit ONU, peste 14 milioane de ucraineni şi-au părăsit casele, iar 7 milioane s-au refugiat în alte ţări.
Între timp, aproape 100.000 de persoane care fug de conflictele şi sărăcia din Orientul Mijlociu, Asia şi Africa au traversat Mediterana în ambarcaţiuni supraaglomerate şi uneori nepotrivite pentru navigaţie, în timp ce ţările europene în care doreau să ajungă se certau asupra destinaţiei lor. Peste 2.000 de persoane au murit în timpul călătoriei sau au fost date dispărute pe mare.
Canalul Mânecii a devenit un alt punct fierbinte, deoarece bandele de contrabandişti au umplut bărcile pneumatice şi alte ambarcaţiuni mici cu persoane din întreaga lume care au călătorit spre nordul Franţei în speranţa de a ajunge în Regatul Unit. Peste 40.000 au reuşit în 2022. Ca răspuns, guvernul britanic conservator a semnat un acord cu Rwanda pentru a trimite persoanele care sosesc pe această rută într-o călătorie dus-întors în ţara est-africană. Criticii au numit acest lucru inuman şi nefuncţional şi au lansat o contestaţie legală.
Iar mulţi au pus în contrast atitudinea ostilă faţă de migranţii de pe vase cu primirea făcută refugiaţilor ucraineni.
Salvarea planetei se amână
Războiul a adus o veste proastă şi pentru mediu. Criza energetică a făcut ca ţările să-şi regândească planurile de a nu mai arde combustibili fosili. Franţa a repornit o mină de cărbune închisă, Republica Cehă a revenit asupra unui plan de oprire a exploatării cărbunelui într-o regiune-cheie, Marea Britanie a aprobat mai multe foraje de petrol şi gaze în Marea Nordului. În aceste condiţii, ecologiştii au avertizat că Europa dă înapoi în lupta pentru limitarea schimbărilor climatice.
Pe de altă parte, unii au văzut o parte pozitivă a crizei, sugerând că o conştientizare sporită a fragilităţii aprovizionării cu combustibili fosili va determina naţiunile să treacă mai rapid la surse de energie regenerabilă.
Fenomenele meteorologice extreme au reamintit mizele. Furtunile din iarnă din nordul Europei au fost urmate de o vară secetoasă în mare parte a continentului. În Marea Britanie, un val de căldură neobişnuit a făcut ca temperatura să depăşească pentru prima dată 40 de grade Celsius. Toamna a adus alte ploi abundente. Pe insula italiană Ischia, o insulă muntoasă, ploile torenţiale din noiembrie au declanşat o alunecare de teren masivă care a împins maşini şi clădiri în mare şi a ucis cel puţin 12 oameni.
Convulsii politice în Europa
În Marea Britanie, anul 2022 va fi amintit ca fiind anul celor trei prim-miniştri, o perioadă de agitaţie politică pe care lumea a urmărit-o cu fascinaţie, uneori chiar amuzându-se.
Lunile de scandaluri l-au ajuns în cele din urmă pe premierul Boris Johnson, care a fost înlăturat de propriul său Partid Conservator, în iulie. Pentru a-l înlocui, partidul a ales-o pe Liz Truss, al cărei pachet de reduceri de taxe nechibzuite şi nesustenabile a speriat pieţele financiare şi a zdruncinat economia.
Truss a demisionat după şase săptămâni, iar Rishi Sunak, primul lider de culoare din Marea Britanie, a preluat funcţia la 25 octombrie, conducând un partid nepopular şi o ţară fracturată. Pentru Ucraina, ar putea fi o veste proastă.
Dacă Boris Johnson a fost, poate, cel mai puternic susţinător occidental al Kievului, Rishi Sunak a ordonat un audit pentru a vedea în ce măsură ajutorul militar dat de Londra a ajutat cursul războiului. Sunt temeri că abordarea lui ar putea fi mult mai prudentă, iar asta ar face pereche cu o precauţie manifestată şi de Joe Biden, a scris zilele trecute BBC.
În alte părţi din Europa, războiul din Ucraina a făcut loc naţionalismului şi a suflat vânt din pupa extremei drepte, care a înregistrat succese în alegerile din mai multe ţări. Totuşi, la fel ca peste Ocean, de altfel, a fost mai degrabă un val insidios decât un tsunami.
În Franţa, Adunarea Naţională a lui Marine Le Pen a reuşit o breşă în alegerile legislative din iunie, în timp ce Democraţii Suedezi au obţinut 20 la sută din voturi la alegerile din septembrie. În aceeaşi lună, prim-ministrul Giorgia Meloni a preluat conducerea primului guvern de extremă dreapta din Italia de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Miracolul ucrainean
Când Rusia a invadat Ucraina, Vadim Hlupianeţ, un balerin de 26 de ani de la Teatrul Naţional de Operetă din Kiev, s-a înrolat în armată. Nouă luni mai târziu, a fost ucis de un lunetist pe frontul din est.
Olga Kucer, directoarea Adăpostului regional pentru copii din Zaporojie, s-a aflat, de asemenea, într-un rol neaşteptat. În martie, ea a condus 215 copii orfani într-o călătorie cu trenul de 24 de ore, pentru a le salva viaţa.
Ucrainenii au uimit lumea - şi pe ei înşişi - în 2022, rezistând unui asalt militar total din partea unei superputeri care sconta că îi va zdrobi în câteva zile, scrie Reuters.
Milioane de ucraineni au reuşit să fugă în siguranţă. Mult mai multe milioane îndură bombardamentele în subsoluri şi adăposturi antiaeriene. Zeci de mii au pierit în oraşele devastate de invadatori. Iar alte milioane de oameni din Europa s-au alăturat cauzei acestei naţiuni, luând armele, oferindu-se voluntari pe ambulanţe, transportând alimente în satele de pe front, îngrijindu-şi copiii unii altora sau pur şi simplu primindu-i pe refugiaţi.
Rusia spune că şi-a lansat "operaţiunea militară specială" pentru a se proteja de o presupusă invazie occidentală. Ucrainenii, care l-au auzit pe preşedintele Vladimir Putin proclamând că identitatea lor naţională nu există şi şi-au văzut pământul confiscat brutal de Rusia, privesc războiul ca pe o luptă existenţială - atât naţională, cât şi personală.
Aşa se face că pe câmpul de luptă, David i-a aplicat lovitură după lovitură lui Goliat. În primele ore ale războiului, apărătorii ucraineni au anihilat paraşutiştii de elită ai Rusiei care încercau să cucerească un aerodrom de la periferia Kievului. În aprilie, au scufundat crucişătorul amiral al Rusiei. Luna trecută, au fost întâmpinaţi de locuitori bucuroşi în timp ce intrau în Herson, un oraş pe care Putin îl proclamase ca fiind pentru totdeauna al Rusiei.
Acum, odată cu instalarea primei ierni a războiului, Rusia este cea care se află în defensivă, mobilizând sute de mii de rezervişti pentru a proteja restul teritoriului ocupat, care reprezintă aproximativ o cincime din Ucraina.
Experţii militari care altădată dezbăteau dacă Kievul ar putea rezista mai mult de câteva zile discută acum dacă Ucraina poate câştiga războiul în mod categoric. Kievul spune că nu se va opri până când nu va alunga toate forţele ruseşti, inclusiv din teritoriile ocupate în 2014.
Ce este de prevăzut pentru 2023?
Ambele părţi se confruntă cu noi provocări. Retragerile Rusiei, inclusiv dincolo de râul Nipru, au lăsat linia frontului mult mai scurtă şi mai bine fortificată, ceea ce face mai greu pentru Ucraina să găsească noi puncte slabe pentru a repeta progresele care au schimbat ritmul războiului în toamnă.
Dar iarna aspră poate aduce şi avantaje ucrainenilor care îşi apără propria ţară împotriva unor rezervişti recrutaţi pe care Rusia trebuie să-i hrănească şi să-i aprovizioneze la mii de kilometri depărtare de casă.
Ucraina "a fost magistrală până acum în atacarea şi înfrângerea forţelor ruseşti", a scris pe Twitter Mark Hertling, un fost comandant al forţelor terestre americane în Europa. Dar următoarele sale obiective - să spargă apărarea fortificată a Rusiei în est şi să traverseze râul Nipru în sud - sunt printre cele mai dificile cu care se poate confrunta orice militar, a spus el. "Vor reuşi, dar nu rapid", crede fostul comandant american.
Între timp, nu există discuţii pentru a pune capăt războiului şi nici măcar pentru un armistiţiu temporar. Kievul spune că acest lucru ar da Rusiei o şansă de a se regrupa şi de a-şi consolida controlul asupra teritoriilor ocupate.
Pe măsură ce anul 2022 s-a apropiat de final, Rusia şi-a intensificat atacurile cu rachete asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, aruncând milioane de ucraineni în întuneric şi frig. Moscova pretinde că există o justificare militară pentru asta, iar Ucraina spune că acest lucru nu are alt scop decât să dăuneze civililor.
"Frigul, foamea, întunericul şi setea nu sunt la fel de înspăimântătoare şi mortale pentru noi ca «prietenia şi frăţia» voastră. Fără gaz sau fără voi? Fără voi. Fără lumină sau fără voi? Fără voi. Fără apă sau fără voi? Fără voi. Fără mâncare sau fără voi? Fără voi", spunea liderul ucrainean, Volodimir Zelenski, adresându-se ruşilor într-un mesaj pe care l-a transmis în septembrie.
