Analiză. Cum se folosește Iranul de ”pionii” săi teroriști din regiune pentru a ataca Israelul și Statele Unite
Hezbollah, Hamas și Jihadul Islamic Palestinian sunt în centrul politicii externe a Iranului, care se luptă cu SUA în Orientul Mijlociu, evitând în același timp un război total - se arată într-o analiză publicată de The Guardian.
Liderii iranieni au avertizat că lumea este mai aproape de un război regional în Orientul Mijlociu și că Israelul a depășit liniile roșii, ceea ce, în cuvintele președintelui Iranului, Ebrahim Raisi, "ar putea forța pe toată lumea să ia măsuri".
Dar Iranul ”merge pe sârmă”, pentru că vrea să evite o confruntare directă și, prin urmare, își estompează liniile roșii, pentru a evita să cadă într-o capcană.
În schimb, se bazează pe milițiile proxy din regiune, din "axa sa de rezistență", pentru a lansa lovituri limitate, care vizează Israelul și bazele militare americane din Irak și Siria.
Folosirea forțelor proxy, în primul rând Hezbollah în Liban, dar și Hamas și Jihadul Islamic Palestinian în Gaza, a fost o marcă a politicii externe iraniene. Iranul afirmă că, deși sprijină astfel de "forțe de rezistență", acestea acționează independent.
Cât de multă autonomie față de Iran au, de fapt, "forțele de rezistență" teroriste
Emile Hokayem, de la Institutul Internațional de Studii Strategice, urmărește de o viață întreagă relația dintre Iran și reprezentanții săi.
"Această dezbatere va continua la nesfârșit, dar am învățat destul de multe despre modul în care Iranul operează cu rețeaua sa de parteneri. Iranul împuternicește, sprijină, ghidează, dar rareori ordonă. Occidentalii au o problemă, din cauza modului în care se concretizează aceste lanțuri de comandă. Partenerii Iranului sunt ca niște frați de arme mai mici, dar de încredere. Hamas (și chiar și Hezbollah) nu se așteaptă la un ajutor direct și susținut din partea Iranului în timpul unui conflict. Partenerii Iranului iau decizii și cer acordul Iranului. Bănuiesc că nu vor face ceva la care Iranul se opune, dar au o marjă de manevră mare" - a declarat analistul, citat de The Guardian.
Cât de dependentă este gruparea teroristă Hamas de Iran
Hamas își are originile în Frăția Musulmană, un grup musulman sunnit, iar aceste rădăcini au acționat în trecut ca o constrângere în relația cu Iranul.
Izbucnirea războiului din Siria în 2011, de exemplu, a deteriorat relațiile dintre Hamas și Iran, întrucât Teheranul, condus de șiiți, a susținut regimul Assad, iar Hamas a susținut opoziția majoritar sunnită.
Până la momentul conflictului din 2012 din Gaza, Hamas lansa rachete iraniene Fajr-5 cu rază lungă de acțiune asupra Tel Avivului și Ierusalimului. După criza din Gaza din 2021, șeful politic al Hamas, Ismail Haniyeh, a lăudat Iranul pentru că a permis un bombardament intens, menționând că Teheranul "nu s-a abținut cu bani, arme și sprijin tehnic".
Hamas însuși a declarat că un general din ramura de conducere a forțelor armate iraniene, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), i-a "înarmat și i-a ghidat".
În ianuarie 2021, comandantul forțelor aerospațiale ale IRGC, Amir Ali Hajizadeh, a declarat: "Toate rachetele pe care le-ați putea vedea în Gaza și Liban au fost create cu sprijinul Iranului".
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a acuzat Iranul că a furnizat 90% din fondurile pentru Hamas.
Există vreo dovadă că Iranul a pus la cale atacurile criminale din 7 octombrie?
Statele Unite au negat insistent că ar avea informații care să susțină această afirmație.
Un raport al Wall Street Journal susținea că atacurile au fost planificate în cadrul unor întâlniri la Beirut la care au participat Hamas și Hezbollah și că la aceste întâlniri periodice a participat de două ori ministrul iranian de externe, Hossein Amir-Abdollahian.
Dar chiar Iranul a făcut publică vizita ministrului la Beirut și pare puțin probabil ca agențiile de presă iraniene să facă publică o întâlnire în care s-a discutat despre atacul împotriva Israelului.
Cine sunt ”pionii” Teheranului
Hezbollah
Gruparea militară Hezbollah este adesea descrisă ca fiind ”bijuteria coroanei”, cu liderul său spiritual de mult timp, Hassan Nasrallah.
Hezbollah are atât un partid politic, cât și o forță militară care, de-a lungul a trei decenii, a construit o relație cu Iranul bazată pe încredere și interes reciproc. Campania sa de atacuri, atentate cu bombă, deturnări și confruntări militare directe cu Israelul în anii 1990 și 2000 a servit obiectivele strategice ale Teheranului în Orientul Mijlociu, fără confruntări militare directe cu Israelul.
Începând cu 7 octombrie, tirurile de rachete din sudul Libanului s-au intensificat, iar luptătorii Hezbollah au fost uciși. Dar Iranul este cam reticent și nu prea vrea să se angajeze în alt război, precum cel din 2006, care a devastat Libanul.
Yemen
Cu costuri mici, Iranul a furnizat arme forțelor rebele șiite Houthi cunoscute sub numele de "Ansar Allah", care a blocat Arabia Saudită și, într-o măsură mai mică, Emiratele Arabe Unite, timp de ani de zile.
Siria
Președintele Siriei, Bashar al-Assad, își datorează supraviețuirea Iranului, deoarece Teheranul a furnizat forțele terestre - până la 80.000 de oameni, mulți din Hezbollah - care, împreună cu forțele aeriene rusești, au zdrobit revolta.
Un studiu realizat de Centrul Joosor a arătat că Iranul deținea 98 de situri militare în estul Siriei.
Irak
Puternica mișcare paramilitară șiită Nujaba, susținută de Iran, a criticat opoziția premierului irakian, Muhammad Shia' Al-Sudani, față de atacurile asupra bazelor militare americane din țară - susținând că "există suficientă autorizație legală și religioasă pentru rezistență".
Dar există un grup puternic în interiorul Irakului - în principal o generație tânără - care dorește ca influența iraniană să înceteze.
Este "axa rezistenței" interesată de un război total? Ar însemna un deznodământ cu implicații foarte puternice.
Sursa: The Guardian
Etichete: razboi, israel, orientul mijlociu, iran, hamas,
Dată publicare:
01-11-2023 08:23
