Patru posibile scenarii după referendumul din Catalonia

În plus, președintele catalan, Carles Puigdemont, susține că nu plănuiește o separare „traumatizantă” de Spania, notează BBC.

În plus, oficialul catalan susține că își dorește ca Madridul să se raporteze diferit la noua situație politică a Cataloniei.

PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI

Preşedintele catalan Carles Puigdemont, care a ajuns la putere în ianuarie 2016 cu un program care promitea independenţa, a repetat până în ajunul votului că el o va proclama dacă tabăra ”da” obţine victoria în referendum.

Tabăra ”da” a obţinut 90% din sugragii, iar participarea la vot a atins 42,3%, în pofida închiderii unor sute de secţii de votare şi confiscării unor urne de către Poliţia Naţională, care a intervenit în mod brutal.

Carles Puigdemont a anunţat duminică seara că va trimite Parlamentului regional rezultatele votului, ”pentru ca acesta să acţioneze aşa cum prevede legea referendumului” adoptată la 6 septembrie. Această lege prevede ca Parlamentul catalan să proclame independenţa în următoarele două zile de la anunţarea oficială a rezultatelor.

În opinia lui Oriol Bartomeus, un politolog la Universitatea autonomă Barcelona, ”separatiştii au o foaie de drum, iar după ceea ce s-a întâmplat ieri (duminică), indiferent că este un rezultat bun sau nu, ei nu au altă ieşire decât să continue”.

Potrivit politologului, ”este un bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte la vale pe munte, cu o viteză tot mai mare, şi pe care nimeni nu-l poate opri”.

SUSPENDAREA AUTONOMIEI CATALANE

În cazul în care are loc declararea independenţei, ”acest lucru va obliga statul să intervină”, afirmă Javier Pérez Royo, un profesor emerit de drept constituţional la Universitatea din Sevilla.

El evocă articolul 155 din Constituţia spaniolă, care permite Guvernului, în cazul în care o regiune îşi încalcă obligaţiile constituţionale şi legale sau ”aduce atingere gravă interesului general al statului”, să ”o oblige să le respecte”.

Niciodată declanşat, acest articol a fost prezentat adesea ca un ultim recurs, însă ministrul Justiţiei a părut, luni, să deschidă uşa aplicării sale, declarând că Guvernul, care a pus deja sub tutelă bugetul catalan, ar face ”tot ceea ce permite legea” să împiedice declararea independenţei.

”Ne aflăm într-o strategie de acţiune-reacţiune”, declară Oriol Bartomeus, care evocă aplicarea articolului 155 sau o arestare a lui Puigdemont.

În acest caz, probabil că vor avea loc manifestaţii în masă, la fel ca după arestarea celor 14 funcţionari catalani de rang înalt pe 21 septembrie, la Barcelona.

Oriol Bartomeus pariază pe o mobilizare ”de genul 15 mai” 2011, când o mişcare a indignaţilor a ocupat timp de luni de zile pieţe publice în întreaga ţară.

Altă dificultate cu care se confruntă Guvernul constă în faptul că ”în pofida întregii sale desfăşurări poliţieneşti, a închis doar 4% din secţiile de votare”, subliniază politologul Pablo Simon, în opinia căruia ”Guvernul nu controlează teritoriul în Catalonia”.

MOŢIUNE DE CENZURĂ ÎMPOTRIVA LUI RAJOY

Partidul Popular (PP) al lui Mariano Rajoy şi membrii Ciudadanos (centru), care le sunt în mod radical ostili susţinătorilor independenţei, nu deţin o majoritate absolută în Camera Deputaţilor.

Teoretic, socialiştii din cadrul PSOE şi Podemos (stânga radicală), susţinuţi de partide regionale, inclusiv catalanii, pot, aşadar să se constituie într-o majoritate care să-l răstoarne pe Rajoy de la putere.

"Rajoy a stors lămâia înfruntării până la capăt, iar asta începe să se întoarcă împotriva lui”, apreciază Javier Pérez Royo.

În opinia lui Pablo Simon, o moţiune de cenzură este un scenariu care ”nu poate să fie exclus, dar trebuie să aibă loc în 48 de ore. Dacă există o declaraţie unilaterală de independenţă, nu mai este posibil un compromis, tot cadrul este spart”.

Ori socialiştii, care susţin ”aplicarea Constituţiei”, nu par să privilegieze această cale.

Asta ar însemna de fapt ca liderul lor, Pedro Sanchez, să le facă consesii importante susţinătorilor independenţei, eventual un referendum de autodeterminare legal, un lucru pe care o parte a PSOE îl respinge în mod categoric.

DESCHIDEREA UNOR NEGOCIERI

După cinci ani de dialog al surzilor între catalani şi statul spaniol, o reluarea a negocierilor pare foarte improbabilă.

Carles Puigdemont a îndemnat la o ”mediere internaţională” în vederea soluţionării crizei, fără să precizeze ce aşteaptă de la ea.

Însă Pablo Simon vede ”foarte greu cum s-ar putea impune moderaţii din fiecare tabără”.

Noi alegeri regionale în Catalonia, aşa cum cere Ciudadanos, sun şi ele foarte puţin probabile în opinia sa. ”Ar însemna să se dea numărătoarea înapoi la zero”.

Articol recomandat de sport.ro

Uriașul de 100 kg pe care au vrut să ni-l fure nemții și americanii