A supraviețuit radiațiilor, dar a murit de Covid. Câți ani avea șeful operațiunii de lichidare a dezastrului de la Cernobîl

Antoshkin a supraviețuit în 1986 radiațiilor în calitate de comandant al operațiunii de stingere a incendiului de la centrala nucleară de la Cernobîl, dar fost răpus, duminică, de Covid-19, la vârsta de 78 de ani, scrie New York Times.

Nikolai Antoshkin era deputat al partidului de guvernământ Rusia Unită din 2014 și a fost internat după ce s-a infectat cu Covid-19, a anunțat Serghei Nevrov, liderul formațiunii.

Vyaceslav Volodin, președintele Parlamentului rus, a declarat că generalul a decedat în urma unei ”boli dificile”.

Citește și

Alertă în Ucraina. Incendiu de vegetaţie, în Zona de Excludere de la Cernobîl

Generalul Antoshkin a fost un lider al așa-numiților lichidatori, echipele de lucrători militari și civili adunați în grabă la locul dezastrului de la Cernobîl.

Înfruntând riscuri enorme, au devenit eroi și sunt acum venerați pe scară largă în Rusia pentru că au oprit agravarea crizei nucleare.

Reactorul nr. 4 de la centrala nucleară de la Cernobîl, la nord de Kiev, în Ucraina, a explodat la 26 aprilie 1986.

Sarcina de stingere a incendiilor și curățare a locului deflagrației a început în secret, dar mai târziu a devenit publică.

Scopul a fost să rețină cât mai multă radiație posibilă la fața locului, pentru a nu contamina câmpurile și să îmbolnăvească astfel oameni din toată Europa.

După ce membrii unui echipaj de stingere a incendiilor la sol au murit în urma dozelor fatale de radiații, tactica a fost schimbată și s-a trecut la stingerea focului din aer, cu elicoptere.

A condus operațiunea și a zburat singur deasupra reactorului în nuclear în flăcări

Generalul Antoshkin, care la acea vreme servea într-o unitate a Forțelor Aeriene Sovietice din Kiev, a devenit pilotul comandant al acestei operațiuni, deși nu era clar dacă piloții ar fi mai bine protejați de radiații decât echipajele de la sol.

Timp de aproximativ două săptămâni, elicopterele care zburau peste miezul deschis al reactorului au aruncat 5.000 de tone de nisip, argilă, plumb și bor pentru a stinge focul și a reduce radiațiile.

Zborurile au expus piloții la fum contaminat și fascicule de radiații emanate din reactor.

De asemenea, piloții au fotografiat locul din aer și au măsurat radiațiile. Un elicopter s-a prăbușit după ce a lovit o macara deasupra reactorului. În cele din urmă, au reușit să stingă focul.

În plus față de comanda operațiunii, generalul Antoshkin a zburat singur și a fost expus la radiații, potrivit RIA, Agenția Rusă de Informații.

Expunerea a adus riscuri care erau imposibil de perceput în acel moment, dovedindu-se letale pentru unii și nesemnificative pentru alții.

După operațiunile de stingere a incendiilor și de izolare a reactorului, elicopterele erau atât de radioactive, încât au fost abandonate la fața locului. Unele au fost ulterior îngropate.

După ce elicopterele au fost abandonate pe câmpuri, iarba de sub ele s-a îngălbenit, au spus martorii.

Experiență îngrozitoare pentru piloți

A fost o experiență îngrozitoare pentru piloți. În total, 28 de lichidatori, inclusiv membri ai echipei de stingere a incendiilor de la sol, au murit din cauza otrăvirii cu radiații în câteva zile sau săptămâni de la expunerea lor.

Numărul pe termen lung în rândul piloților care au decedat ulterior din cauza cancerului sau a altor boli este incert. Un pilot de elicopter, Anatoly Grishchenko, a murit de leucemie în 1990, boală pe care a atribuit-o radiațiilor.

Dar generalul Antoshkin a reușit să supraviețuiască. În ciuda expunerii sale la radiații, el a continuat o carieră de trei decenii în Forțele Aeriene Ruse, apoi a intrat în Parlament cu partidul de guvernare Rusia Unită înainte de a contracta virusul, la sfârșitul anului trecut.

Nikolai Timofeyevich Antoshkin s-a născut la 19 decembrie 1942, într-un sat din regiunea Bashkortostan din sudul Uralului, conform unei biografii oficiale. A fost înrolat în armată la 19 ani și ales pentru școala de zbor.

A luptat în mai multe războaie din țara sa, inclusiv invazia Cehoslovaciei în 1968, războiul de frontieră cu China în 1969 și în Afganistan în 1979, conform biografiei, publicată de RIA, presa de stat.

Dar și-a câștigat cele mai mari onoruri, inclusiv premiul Eroul Uniunii Sovietice, pentru zborurile peste Cernobîl, ca recunoaștere a riscurilor extraordinare.

"Riscându-și propria viață, el a salvat viețile altora", a declarat în declarația sa domnul Volodin, președintele Parlamentului.

Articol recomandat de sport.ro

Kosovarii nu au uitat de România! Cum au reacționat după tragerea la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale