Renumită cândva pentru cercetarea din domeniul tincturilor și ierburilor terapeutice, România importă până și semințe de plante medicinale.
Declinul a început acum 25 de ani, odată cu distrugerea stațiunii de la Fundulea. De atunci, suprafața alocată cercetării s-a redus de 10 ori din cauza retrocedărilor. Inspectorul Pro a cerut explicații Academiei de Științe Agricole pentru industria plantelor medicinale.
Cercetarea plantelor medicinale, închisă
Singura stațiune de cercetare pentru plante medicinale și aromatice din România, cu o colecție impresionantă de 120 de specii aduse din Africa și Asia, a fost pusă pe butuci. Activitatea s-a încheiat în 2010. Plantele rămase, din care se făceau uleiuri pentru tincturi și parfumuri, au fost mutate pe un teren învecinat, care aparține de Institutul Agricol Fundulea.
Doar laboranta Elena Grigore le cunoaște secretele.
Elena Grigore, laborant plante: „Ce știu eu n-o să mai știe nimeni! Acestea sunt soiuri create la stațiune, care au conținut de ulei mult mai mare decât tot ce există pe piață.”
Reporter: „O să moară plantele.”
Elena Grigore, laborant plante: „Ce pot să fac, ce pot să fac? Eu, cât sunt aici, îmi fac datoria.”
Elena a asistat la distrugerea cercetării plantelor medicinale. În prezent, semințele de lavandă și coriandru se aduc de la bulgari.
Corespondent Știrile PRO TV: „Din 400 de hectare, suprafața cultivată înainte cu plante medicinale, astăzi mai avem doar ceea ce vedeți aici. Acesta, de exemplu, este un soi aparte, castravetele amar, foarte bun pentru diabet.”
Stațiunea a avut la înființare, în 1976, peste 1.000 de hectare. După '90 a rămas cu 400. Iar în 2010, în urma retrocedării unor terenuri, stațiunea s-a redus la aproximativ 100 de hectare.
După ce moștenitorul și-a luat înapoi pământul, pe care familia sa ar fi avut un conac boieresc, acesta nu a mai permis nimănui accesul. Asta deși imobilul a rămas al statului și doar terenul se afla în proprietatea sa.
Am mers împreună cu administratorul Academiei de Științe Agricole, care patronează stațiunea, să vedem ce a mai rămas în clădire. În lipsa unui drum de servitute, care să le permită celor de la ASAS accesul în imobil, locul s-a transformat într-o junglă. Ultima dată când cineva de la academie a intrat aici a fost în urmă cu doi ani, pentru recuperarea arhivei.
Cum a dispărut o afacere profitabilă
În perioada ei de glorie, stațiunea făcea bani frumoși. De exemplu, un kilogram de semințe de mușețel costa 400 de lei. După '90, piața a fost invadată de produse ieftine și sintetizate chimic.
Iar după 2000, aici nu s-au mai cultivat plante, ci s-au făcut afaceri. Inițial, au început să cultive grâu și porumb cu ajutorul utilajelor de la stațiunea didactică Belciugatele. Apoi, s-a făcut o asociere în participațiune cu firma Procera Agrochemicals. În 2004, a început declinul. N-au mai fost bani pentru lucrările de arat și semănat.
Director adjunct la Procera era nimeni altul decât Stelian Fuia, care a devenit câțiva ani mai târziu ministru al Agriculturii. Acesta a renunțat atunci la funcția din firmă și a preluat conducerea stațiunii de plante. Dar colaborarea cu firma Procera a continuat. Societatea era administrată chiar de sora sa.
Stelian Fuia, fost ministru al Agriculturii: „Eu am luat stațiunea cu o datorie, dacă nu greșesc, de aproape 14 miliarde și am lăsat-o cu 12 și ceva. Era în faliment. În momentul în care am ajuns, erau lucruri vândute, executate, tăiate, sere vândute.”
În mandatul său, stațiunea nu s-a redresat. A continuat să acumuleze datorii către firma surorii sale.
Într-un astfel de moment, a început și procedura de executare silită. Scopul ar fi fost acela ca Procera să preia anumite clădiri și terenuri din proprietatea statului, în schimbul unei datorii.
Reporter: „Ce datorii aveau de recuperat de la institut?”
Stelian Fuia, fost ministru al Agriculturii: „E posibil să fi fost undeva la 100.000 de euro.”
Executarea silită și condamnarea lui Stelian Fuia
Procurorii DNA l-au acuzat pe Stelian Fuia de abuz în serviciu pentru că n-ar fi contestat la timp executarea silită și ar fi permis scoaterea la licitație a unor imobile ale statului care valorau peste 1.600.000 de lei. Fostul ministru a executat 1 an și 8 luni de închisoare.
L-am întrebat pe fostul președinte ASAS, Ioan Jelev, cum a fost posibil ca nimeni să nu vadă ce făcea un director numit chiar de ei în fruntea institutului.
Reporter: „Cineva a știut că e pus director acolo, că n-a venit.”
Ioan Jelev, fost președinte ASAS: „Aia e cert, dar probabil că a mizat pe profesionalismul lui și nu pe alte apucături.”
Potrivit legii, Agenția Domeniilor Statului ar fi trebuit să privatizeze sau să desființeze stațiunea. N-a făcut acest lucru timp de 15 ani. Din 2018, a concesionat totuși 108 hectare către un particular, în schimbul sumei aproximative de 1 milion și 600 de mii de lei.
