Stațiunea care arată ca acum 50 de ani. Primăria se chinuie de 5 ani să termine 8 străzi

În timp ce autorităţile încearcă să afle pe ce s-au cheltuit aproape 4 milioane de lei, turiştii întreabă pe bună dreptate, de ce localitatea arată ca acum 50 de ani. Iată ce a găsit acolo, ''Inspectorul Pro''.

Târgu Ocna, devenită de 6 ani staţiune balneoclimaterică de interes naţional datorită salinei din oraş, este repetentă la capitolul infrastructură şi dezvoltare.

Aşa cum arată acum, pare a fi mai degrabă un cătun, unde oamenii vin de nevoie. Nevoia de a se face bine. Salina este principalul punct de atracţie pentru turiştii din toate colţurile ţării, dar şi de peste hotare. Aici vin toţi cei care suferă de afecţiuni respiratorii pentru că pot face aerosoli.

Situată la 240 de metri adâncime, salina are tot ce vrei ca să nu te plictiseşti. Locuri de joacă pentru copii, o sală de spectacole, un lac cu apă sărată şi o cascadă. Dar cea mai impresionantă este biserica dinăuntru, unică în Europa. „Sfânta Varvara'' are până şi scaunul împărătesc şi abajururile candelabrului din sare.

Citește și

Funcționară filmată de Inspectorul Pro în timp ce primește o ”atenție”. Reacția șefilor

Câțiva copii, care locuiesc cu părinţii în Italia, s-au întors în vacanţă în România şi nu au putut să rateze o vizită în salină. Am surprins- o pe o fetiţă jucând şah cu nişte piese care sunt aproape cât ea de mari.

Reporter: „Cum ţi se pare aici, în România, salina asta?”
Fată: „E mare, e frumoasă şi distractivă.”
Reporter: „În Italia ai văzut una aşa?”
Fată: „Nu, niciodată.”

De aici, poţi ajunge la suprafaţă doar cu nişte autobuze puse la dispoziţie de reprezentanţii salinei.

Lângă salină este amenajată o piscină cu apă sărată, unde vin în special cei care suferă de reumatism. Apa are o salinitate de 18 ori mai mare decât cea a Mării Neagre.

Turistă: „Simt aşa cum se desfac porii, mai întâi de toate în apă, după care când ieşim afară, pe uscat, la soare, aşa se produce o contractură și e minunat.”

Turist: „Noi venim de 8 ani, ne simţim foarte bine. Străzile trebuie neapărat făcute. Aici, când intri la sare rupem maşina, că suntem cu maşina.”

Turiştii care străbat sute de kilometri ca să ajungă la salină au dreptate să fie supărați din cauza drumurilor din staţiune.

Şoseaua de la salină, de exemplu, arată ca acum 50 de ani, în condiţiile în care este cea mai circulată din oraş. Priviţi aceşti şoferi cum îşi ambalează maşinile ca să poată treace peste drumul pietruit.

Autorităţile au început anul trecut nişte lucrări de asfaltare, dar s-au împotmolit în tot felul de studii. Liviu Soare, şeful biroului de turism din cadrul salinei, spune că sunt peste 200.000 de turişti care vin în fiecare an la salină şi numărul lor ar putea creşte dacă infrastructura nu ar fi la pământ.

Liviu Soare, şeful biroului de turism din cadrul salinei Târgu Ocna: „Ne rupem maşinile în acest drum. Autorităţile locale ar trebui să ia măsuri să definitiveze acest drum.”

O echipă de la Inspectorul Pro a mers să-l întrebe pe primarul Ştefan Silochi de ce drumurile arată aşa rău. Pe traseu, însă, am întâlnit o porţiune de şosea care ne-a atras atenţia. Drumul era asfaltat şi se circula ca-n palmă. Câţiva localnici ne-au explicat că în această zonă, familia primarului deţine o proprietate unde creşte vaci.

Reporter: „Ce șosea frumoasă aveţi aici. Aici am înţeles că stă domnul primar.”
Localnic: „Nu, băiatul.”
Reporter: „Aici este văcăria dânsului?”
Localnic: „Cam aşa. Nu simţiți aşa după miros?”
Reporter: „Aţi văzut ce drumuri sunt în staţiune?”
Localnic: „Într-adevăr. Mai e de lucrat. A profitat cred că şi de chestia asta, dar noi suntem mulţumiţi, ne-a făcut asfalt. Ce se întâmplă, nimic în ţara asta nu are cap şi nu are coadă.”

Ştefan Silochi are patru mandate la primăria din Târgu Ocna. În toţi aceşti ani nu a reuşit să dezvolte infrastructura. Se laudă însă, că staţiunea de interes naţional are apă, gaze şi canalizare. Despre strada salinei spune că din cauza unor probleme tehnice, lucrările nu au putut fi duse la bun sfârşit şi dă vina pe proiectant, care nu a sesizat că pe sub pământ ar fi nişte izvoare.

Ştefan Silochi, primar Târgu Ocna: „Timp de un an şi ceva poţi să faci autostradă. Dar dacă strada are probleme tehnice, ele trebuie rezolvate. Eu am comanadat studiul geotehnic, iar studiul geotehnic, la data când am făcut eu forajul, nu era apă. Când a venit constructorul erau izvoarele. Şi atunci ce să facem?”

Primarul ne explică şi de ce strada cu văcăria a fost deja asfaltată.

Reporter: „Întâmplător sau nu, strada aia arată mult mai bine decât strada salinei.”
Ştefan Silochi, primar Târgu Ocna: „Cu asta sunt de acord.”
Reporter: „Întâmplător sau nu, acolo aveţi o proprietate.”
Primar: „Întâmplător sau nu, este strada care face accesul din drumul naţional DN 12 către baza de tratament şi Parcul Măgura.
Reporter: „Ce notă îi daţi staţiunii Târgu Ocna în momentul ăsta?”
Primar: „La ora aceasta, îi dau nota 10. Oamenii vin la tratament, chiar dacă vin pe un drum mai rău.”

În urmă cu 5 ani, primăria din Târgu Ocna a primit de la Guvern 3,8 milioane de lei ca să repare opt drumuri din oraş.

Deşi în această staţiune toate drumurile duc la salină, şoseaua de aici a intrat ultima în reparaţii. Iar acum, după ce s-au încurcat în documente, autorităţile mai cer de la stat încă 582.000 de lei ca să peticească strada până la capăt. Situaţia este monitorizată de Ministerul Dezvoltării, care a trimis Corpul de Control la Târgu Ocna.

Adriana Udroiu, subsecretar de stat în Ministerul Dezvoltării: „Principala vină este că nu au început lucrările imediat după ce au terminat acele studii şi au obţinut finanţarea de la noi. Primăria ar trebui să ia toate măsurile să finanţeze până pe 31 decembrie obiectivul de investiţii, altfel vor trebui să returneze banii ministerului.”

Din cauza infrastructurii, turiştii nu mai au răbdare să străbată staţiunea. Mulţi habar nu au că în Târgu Ocna sunt şi izvoare cu apă minerală care tratează afecţiuni digestive. Doar câte un localnic mai vine să-şi umple sticlele cu apă. Iar dacă te încumeţi să ajungi pe jos de la salină la izvoare, ai de mers aproximativ doi kilometri. Transport public nu există.

Reporter: „Aici la izvoare vine cineva?”
Localnic: „Mai rar.”
Reporter: „Cu ce se poate ajunge la izvoarele astea dacă vii de la gară?”
Localnic: „De la gară cu taxiul. Altceva, maşină, nu mai e.”

Vizavi de izvoare este un parc. Dar şi acesta este gol. Pustii sunt şi străzile din oraş. Câţiva turişti mai vezi de jur împrejurul hotelurilor, unde se fac tratamente. Complexul de două stele, Măgura, are cea mai mare bază de tratament din oraş. Camerele sunt curate, dar cam înghesuite. Mai ales cele cu trei paturi. Nu există aer condiţionat, frigiderul e contra cost, iar tâmplăria este degradată.

Reporter: „De fapt, aceasta e o cameră dublă?”
Cameristă: „Nu, o cameră simplă.”
Reporter: „O cameră simplă în care au băgat trei paturi?”
Cameristă: „Da.”
Reporter: „Aici văd că mobilierul e mai…”
Cameristă: „E în renovare.”
Reporter: „Astea zici că sunt de acum 40 de ani, pilotele astea.”
Cameristă: „Da.”

Mangerul hotelului, Floarea Ivanov, explică de ce nu investeşte mai mult în acest hotel. Şi susţine că suma decontată prin Casa de Pensii este de 100 de lei pe zi pentru cazare, masă şi tratament.

Floarea Ivanov, managerul hotelului: „Am putea îndeplini condiţiile pentru trei stele, dar nu e cazul pentru că în general, facem turism social alături de stat. Deci ne dau ei bani puţini. Asta este situaţia.”

Baza de tratament a fost, însă, modernizată. Aici se pot face aerosoli, masaj, dar şi tratamente pentru pacienţi cu afecţiuni vasculare sau reumatice.

După ce termină tratamentul, pensionarii aleg să se întoarcă acasă cu trenul. Dar şi când ajungi în gară ai un şoc. Peronul arată de parcă staţiunea a fost închisă timp de un secol. Localnicii ne-au spus că trenurile pe aici circula destul de rar şi ne-au arătat cu degetul către podeţul de cale ferată care arată înfiorător.

Reporter: „Pare părăsită. Aici e o uşă cu lacăt. Cred că nu mai e nimeni în gara aceasta. Bună ziua! E cineva aici? Nu răspunde nimeni! E cineva dar..Bună ziua! Fiţi amabilă, centrul de informaţii?”
Angajat CFR: „Nu avem centru de informaţii.”
Reporter: „Nu există centru de informaţii? Mai vin turişti să vă întrebe?”
Angajat CFR: „Foarte puţini.”

Într-adevăr, foarte puţini turişti vin să petreacă un sejur în staţiunea Târgu Ocna. Anul trecut, aici s-au cazat doar 13.000 de oameni. În timp ce salina a fost vizitată de 240.000 de persoane. Chiar şi aşa, dacă autorităţile nu se vor ocupa de infrastructura locală, staţiunea riscă să dispară de pe harta turismului balnear.

Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din lume!  

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!

Abonați-vă gratuit la newsletter-ul Știrile Pro TV de pe WhatsApp. Primiți în fiecare zi cele mai importante știri pe telefon! 

Articol recomandat de sport.ro

O bătaie de joc românească: tatăl lui David Popovici le-a povestit francezilor cum politicul voia să profite de băiatul lui