Marian Floarea si Sorin Arhire, primii pompieri ajunsi la locul tragediei:"Se auzeau doar telefoanele lor sunand incontinuu"
Primii pompieri care au ajuns la locul tragediei din Colectiv au vorbit pentru Adevarul despre cea mai grea misiune din viata lor: noaptea in care, intr-o bezna totala, au cautat mortii din club.
Echipajele de la unitatea de pompieri din Bulevardul Pieptanari au fost primele care au ajuns la clubul Colectiv in seara tragediei.
Si-au pus pe fata mastile de oxigen si s-au apucat sa-i scoata afara pe toti cei ramasi in interiorul halei. Cand inauntru nu mai era decat fumul si ranitii plecasera deja spre spitale, pompierii s-au rezemat de ziduri si au inceput sa planga. Tocmai terminasera cea mai grea misiune din viata lor.
Jurnalistii de la Adevarul au vorbit cu doi dintre pompierii care au fost acolo.
Marian Floarea si Sorin Arhire au gasit puterea sa povesteasca. Cand au ajuns in fata cladirii in care functiona clubul, au vazut oameni arsi alergand in strada.
Sorin Arhire: „Invatat ca la alte incendii, cu cateva victime, am vazut vreo 4-5 care ieseau cu arsuri si am crezut ca despre ei este vorba, zic sa ma opresc sa-i ajut. Dar inainte era tot mai rau, tot mai multi, tot mai multi. Oameni care ardeau hainele pe ei si care ne implorau sa-i ajutam, sa intram inauntru si sa le salvam prietenii. Usa era blocata de cadavre, o gramada de corpuri unul peste celalalt si a trebuit sa le dam la o parte ca sa putem intra. Langa usa clubului era un baiat pe care l-am vazut mereu la televizor si care ne-a ajutat foarte mult. Am ramas uimit, el voia sa intre dupa mine inauntru si nu avea masca, nu avea nimic. Eu abia faceam fata cu aparatul de oxigen si el voia sa intre".
„N-a fost un incendiu normal, cu care ne intalnim in fiecare zi. Noi am ajuns acolo si nici nu mai aveam ce sa stingem, pentru ca acel burete s-a aprins dintr-odata si a ars cu repeziciune. Nu mai era decat fum si trupuri intinse pe jos. A fost mai mult o gazare, pentru ca buretele a ars si a emanat acel fum toxic, iar tot ce era inauntru ramasese intact, inclusiv mesele si scaunele din lemn. Fumul era atat de toxic incat faceai doi pasi inauntru si nu mai puteai respira. Fara aparat de oxigen nu se putea patrunde”, spune Marian Floarea.
Marian Floarea: „Cand am intrat inauntru, era o liniste desavarsita. Nici noi nu prea puteam comunica unii cu altii pentru ca aveam mastile pe figura. Se auzeau doar telefoanele lor sunand incontinuu, raspandite pe jos si luminand in intuneric. Nu era vizibilitate deloc, noi am folosit niste lanterne din dotare si pe pipaite. Mers pe coate si pipait: «Aici e cineva, aici e cineva». Am intrat in fiecare ungher: din toaleta am scos cinci persoane, din garderoba trei, de langa bar, de peste tot...”.
Cititi intregul interviu pe www.adevarul.ro.
