Nu suntem într-un laborator din Silicon Valley, ci într-o facultate din București, unde studenți și absolvenți lucrează chiar și în vacanță la tehnologii care, într-o zi, ar putea ajunge pe roboții folosiți în spitale sau fabrici.
În multe facultăți de tehnologie din România, laboratoarele de cercetare nu se închid odată cu anul universitar. Din contră.
Studenții dezvoltă roboți pentru aplicații reale
Nu se fac experimente secrete, cel puțin noi nu le-am văzut. Dar am văzut ceva și mai greu de crezut: studenți care muncesc chiar și în vacanța de vară. Și nu doar pentru câteva credite în plus… ei încearcă să descopere soluții care pot face un robot să navigheze de unul singur, să identifice sau să ridice obiecte, în speranța că descoperirile lor vor putea fi folosite pe roboți care fac muncă reală, în spitale sau fabrici.
Într-o clădire ascunsă în spatele facultății de inginerie industrială și robotică, patru studenți și absolvenți lucrează încă de dimineață: scriu linii de cod, înșurubează circuite, testează roboți și analizează rezultatele.
Radu și-a terminat licența, iar acum continuă masterul. Deși e în vacanță, tot cu prietenii lui, roboții își petrece zilele libere. Aici este un UNITREE G1, sau Fiirion, așa cum l-au poreclit studenții.
Deși acest model este faimos pentru dansuri și mișcări periculoase, aici este antrenat să apuce obiecte cu niște mâini speciale. Face asta singur, cu ajutorul a zeci de senzori și camere. Ideea e să replice cât mai bine mișcarea umană.
Radu Aciobăniței, Absolvent Informatică Industrială: „Avem prima oară un program care acționează cinematica întregului braț și în același timp oferă robotului informații cu privire la: unde se află mâna și ce se întâmplă cu mâna în momentul respectiv. De exemplu, acum se transmite un mesaj intern prin care spune "apucă". Prinderea într-un punct al mișcării mâinii este caracterizată de o serie de valori care dau un scor de forță pe care îl aplică obiectului respectiv, cât de bine s-a încadrat în profilul obiectului.”
Radu explică cu entuziasm, practic, că robotul poate să facă asta ore-n șir, fără pauză de cafea. Dar tot cu dexteritatea unui copil de 2 ani. Deocamdată.
Fiecare mișcare a mâinii este apoi înregistrată și analizată: Radu identifică erorile, încearcă să le corecteze, apoi pune robotul la treabă. Scopul este ca mișcările să poată fi replicate pe alte mâini robotice.
Pe holurile facultății ne-am întâlnit cu Andrei și proiectul lui de licență, un robot pe nume Xplorer. Acesta navighează cu ajutorul unui "Sistem Autonom, Semantic" sau SAS.
Robotul identifică singur traseul
Andrei-Alexandru Staicu, Absolvent Informatică Aplicată: „Lucrarea mea s-a concentrat pe ce înțelege un robot. Spre exemplu: eu am să-i dau acum o instrucțiune în care îi zic "I need to drink coffee". Robotul începe să interpreteze cu un limbaj vizual și determină unde trebuie să ajungă.”
Practic, robotul nu este programat să meargă pe o rută predefinită. Andrei trebuie doar să îi dea instrucțiuni, iar robotul identifică vizual locul unde trebuie să ajungă, își alege ruta și identifică obstacole cu ajutorul senzorilor LIDAR. Odată ce a trecut printr-un loc, robotul ține minte coordonatele și poate să se întoarcă acolo oricând, fără să mai proceseze.
Andrei-Alexandru Staicu, Absolvent Informatică Aplicată: „Spre exemplu, am să-i dau o instrucțiune directă în care îi spun "Vreau să beau apă de la tonomat" și se pornește partea deterministă în care procesează aproape instant. Este o metodă matematică care determină unde ar trebui să se deplaseze robotul în final, iar prin metoda asta procesează direct pentru că este o locație cunoscută.”
SAS, sau "creierul robotului", este un program la care au lucrat doi studenți și un profesor. Ideea principală este ca robotul să gândească ca un om și să se adapteze rapid la orice mediu nou, poate o casă sau o fabrică pe care o vede pentru prima dată.
Proiectul lor a ajuns într-o publicație științifică, iar acum alți cercetători au acum acces la el, îl testează în laboratoarele lor, apoi revin cu indicații despre cum poate fi îmbunătățit.
Cercetătorii testează roboții în medii diferite
conf. Univ. Bogdan Abaza, FIIR: „În zona de navigație autonomă semantică deja avem publicații confirmate, avem sesiuni experimentale derulate în diverse medii și putem spune că în materie de maturitate tehnologică suntem un pic mai departe.”
Dacă destui cercetători confirmă că SAS poate fi folosit în medii diferite, pe roboți diferiți, autorii se pot lăuda cu o descoperire reală. Astfel de vehicule autonome sunt folosite deja în fabrici din întreaga lume, așa cum este și acest model din Danemarca. Poate să care paleți dintr-o parte în alta, fără să fie ajutați.
Dar, deși ei pot să navigheze pe rute predefinite, încă nu au capacitatea să înțeleagă ce fac sau unde merg. Un sistem ca SAS ar permite acestor roboți să fie folosiți în și mai multe contexte.
În alt laborator l-am găsit pe Andrei. Este în ultimul an de facultate, iar proiectul de licență este este un braț robotic care poate identifica obiecte pe care apoi le ridică și le mută unde e nevoie. Nu are nevoie de intervenție umană. Andrei speră ca robotul să poată fi folosit în spitale, la transport de medicamente.
Andrei Pufu, Student Informatică Industrială: „Cu ajutorul telecomenzii apropiem câinele de obiect. Brațul scanează cu ajutorul camerei obiectele din jur, vede locația, le prinde cu ajutorul griperului. În acest moment, griperul verifică dacă a colectat corect obiectul și acum vom merge la cealaltă platformă pentru a plasa obiectul. Brațul este complet autonom, adică eu nu îl controlez deloc, controlez doar corpul câinelui.”
Astfel de proiecte au puterea să schimbe vieți, în bine. Toți studenții pe care i-ați văzut, asta au de gând să facă, să ne ajute. Chiar și dacă asta înseamnă să vedem printre noi ființe din fier și plastic.
