William Lovely, în vârstă de douăzeci de ani, lucra la Jason Deli din Virginia Beach, livrând comenzi de catering către întreprinderile din jur. Acum, datorită coronavirusului, el face eforturi considerabile ca să-și plătească facturile, scrie Bloomberg.
Concediat în martie, câștiga până la 100 de dolari în unele zile, dar adesea venea acasă cu aproape nimic. În timp ce restaurantul încearcă să se redeschidă încet, Lovely consideră că cel mai bun lucru la care poate spera este o poziție cu normă parțială.
„Slujba mea s-a oprit, dar facturile nu”, a spus el.
Experiența lui Lovely atinge centrul dilemei cu care se confruntă economia mondială, deoarece treptat iese din izolarea impusă de noul coronavirus.
Speranța este ca valurile de stimuli economici lansați de guverne și băncile centrale ar trebui în cele din urmă să promoveze economiile și să stârnească o relansare a angajărilor.
Cu toate acestea, riscul este că pandemia produce un „șoc de realocare” în care firmele și chiar sectoarele întregi suferă daune de durată. Locurile de muncă pierdute nu se mai întorc, iar șomajul rămâne crescut. Acest lucru i-ar forța pe muncitori să se retragă sau să se relocheze, ambele variante fiind grele.
A fost o temă abordată săptămâna trecută de președintele Rezervei Federale, Jerome Powell, deoarece bancherii centrali americani prognozează o rată a dobânzii aproape de zero până în 2022 din cauza creșterii șomajului până la cel mai înalt nivel de la Marea Depresiune.
Vor fi „milioane de oameni care nu vor reveni la vechea lor slujbă”, a spus Powell, care va lansa un raport către Congres cu privire la perspectivele economice din această săptămână.
Din păcate, noile cercetări efectuate de Bloomberg Economics arată că 30% din pierderile de locuri de muncă din SUA din februarie până în mai sunt rezultatul unui șoc de realocare. Analiza - bazată pe relația dintre angajare, concediere, deschidere și șomaj - sugerează că piața forței de muncă se va recupera inițial rapid, dar apoi se va reduce cu milioane de locuri de muncă.
