Croitoru: Impozitul progresiv nu ajută la nimic. În mod cert nu contribuie la reducerea inegalităților economice
Economistul Lucian Croitoru avertizează că un sector guvernamental supradimensionat și impozitele progresive pot afecta libertatea economică și competitivitatea României, recomandând în schimb creșterea TVA și reducerea cheltuielilor publice.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR și propunerea lui Traian Băsescu pentru funcția de prim-ministru în timpul mandatului său, subliniază că mărimea sectorului guvernamental ar trebui să fie dictată de nevoia reală a bunurilor și serviciilor pe care piața nu le poate oferi eficient, iar creșterea nejustificată a acestui sector este dăunătoare pentru economia și libertatea economică a țării.
„Aceste două evoluții sunt principalele cauze pentru care ideea unui sector public extins și a apelării periodice la deficite bugetari nesustenabile nu este credibilă în fața piețelor, în timp ce ideea unui sector public extins și limitarea deficitelor la niveluri sustenabile se extinde și capătă statut de axiomă. În această din urmă viziune, credibilitatea ce apare din ideea corectă a menținerii deficitului bugetar la niveluri sustenabile ascunde întrucâtva (sau abate cumva atenția de la) caracterul nociv al ideii de a avea un sector public relativ mare. Astfel, viziunea respectivă este mai dăunătoare pe termen lung pentru libertatea economică și, în final, pentru tot ce depinde de libertatea economică (eficiență, libertate politică etc).
În această viziune, ni se propune ca prin creșterea cheltuielilor și a impozitelor să ajungem la un sector guvernamental mare, dar fără ca drumul către această țintă să fie caracterizat de riscurile asociate cu deficite bugetare nesustenabile. Aceste riscuri sunt întotdeauna menționate cu referire la stabilitatea macroeconomică. Totuși, există și un risc aparte, pe care această concepție îl relevă și care, în general, nu este menționat, și anume acela că un deficit nesustenabil ar putea pune într-o lumină proastă creșterea cheltuielilor și ar îndrepta atenția către reducerea acestora, ceea ce ar veni în contradicție cu ideea de a avea un sector guvernamental mare, idee în care ei par să creadă.
Concret, pe de o parte, cei la care mă refer ne spun, chiar și în aceste zile în care se caută soluții pentru reducerea deficitului, că, în comparație cu alte țări din UE, România are prea puțini angajați în sectorul public, și că, în totală opoziție cu percepția noastră a tuturor, se cheltuie prea puțin pentru oferirea de servicii publice. Din această cauză, volumul serviciilor este insuficient, iar calitatea lor ar fi slabă. Nu fac însă nicio referire la ideea că multe servicii oferite de unele guverne din țările dezvoltate, în special din UE, sunt servicii care pot fi oferite de sectorul privat. Cu alte cuvinte, în aceste țări, s-ar putea să vorbim de o supradimensionare a sectorului public.”
Toate meciurile de la FIFA Club World Cup pot fi văzute pe VOYO cu comentariu în limba română.
De asemenea, atrage atenția asupra faptului că introducerea impozitului progresiv nu reduce inegalitatea și încurajează cheltuieli publice nesustenabile, afectând competitivitatea și dezvoltarea economică.
„O altă idee a acestor agenți ai ideilor de inspirație socialistă este să introducem impozitul progresiv pe venitul personal, dar să eliminăm progresivitatea de la TVA. De ce ar fi bună progresivitatea impozitului pe venitul personal, dar nu și la TVA, nu ne spune nimeni. Unii ne recomandă să introducem un impozit progresiv de 10 și 25 la sută pe venitul personal, cu rata din urmă aplicabilă percentilei 90.
Există suficiente argumente conform cărora impozitul progresiv pe venitul personal nu ajută la nimic; în mod cert, nu contribuie la ceea ce este creditat că ar contribui cel mai mult, și anume la reducerea inegalităților economice. În țările occidentale în care este aplicată progresivitatea, ponderea veniturilor bugetare în PIB a crescut treptat după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în unele țări este în prezent de 45 la sută.”
Croitoru recomandă reducerea deficitului bugetar prin creșterea TVA și reducerea cheltuielilor publice, evitând majorarea impozitelor directe care descurajează munca, investițiile și antreprenoriatul. Mai mult, insistă că productivitatea sectorului privat este cheia creșterii veniturilor bugetare sustenabile, iar uniformizarea nivelurilor de impozitare între țări cu productivitate diferită este o eroare.
„În condițiile în care creșterea impozitelor devine inevitabilă ca măsură de reducere a defictului bugetar, cel mai puțin nocivă este creșterea TVA, până la limita care face posibilă evitarea creșterii impozitelor directe care afectează atitudinea față de muncă (impozit pe venit personal, impozit pe pensiile care se calculează pe baza contributivității și a evoluțiilor pieței), antreprenoriatul (impozite pe dividende, pe profit, inclusiv pe profitul din activități independente etc.), investițiile (impozit pe câștiguri din capital) și economiile (impozit pe dobânzi)
Dacă aplicăm această schemă de gândire pe care am prezentat-o aici, rezultă că este optim ca reducerea deficitului bugetar să fie făcută prin creșterea TVA și prin reducerea cheltuielilor, astfel încât să obținem o reducere a ponderii deficitului bugetar în PIB de 2 pp în 2025, cu cel mai mic impact negativ asupra potențialului creșterii economice. Aceasta implică o creștere semnificativă a TVA, însoțită de anunțul clar că ulterior va fi inversată, pe măsură ce se fac progrese în aducerea la niveluri sustenabile a ritmului de creștere a cheltuielilor
Este însă de presupus că, în condițiile politice concrete, în care la guvernare vor fi patru partide cu viziuni ideologice diferite, șansele să existe un clear cut sunt mici. Probabil că soluția va conține un mix ce va include creșterea TVA, creșterea impozitelor pe muncă, pe activități independente, pe dividende, pe economii, pe pensii, și unele reduceri de cheltuieli. În timp ce acest tip de soluție va reduce pe termen scurt deficitul bugetar, perpetuându-i însă premisele reapariției într-un viitor apropriat, va reduce stimulentele pentru muncă eficientă, va altera firavul spirit antreprenorial și va menține teama de a face investiții private”, susține economistul.
