Potrivit sursei citate, Guvernul a stabilit, prin HG nr. 220/2026, pragurile minime pentru includerea contribuabililor în listele debitorilor la bugetele locale: 1.200 lei pentru persoane fizice şi 5.000 lei pentru persoane juridice. Listele se publică trimestrial, iar radierea se face în 15 zile de la stingerea integrală a obligaţiilor restante.
CC Tax Advisory atrage atenţia că discuţia nu este dacă statul poate publica în abstract asemenea liste, ci dacă modelul ales respectă cerinţele de proporţionalitate, necesitate şi coerenţă juridică, în condiţiile în care Codul de procedură fiscală tratează datoriile contribuabilului ca informaţii protejate de secretul fiscal, dar acelaşi Cod obligă organele fiscale să publice pe pagina de internet proprie lista debitorilor şi cuantumul obligaţiilor restante.
"Avem o contradicţie pe care statul nu mai poate să o ocolească: datoria fiscală este, în principiu, informaţie protejată de secretul fiscal, dar devine publică automat imediat ce trece de un prag administrativ. Asta înseamnă că nu mai vorbim doar despre colectare, ci despre expunere reputaţională cu efecte economice directe", a declarat directorul general al CC Tax Advisory, Cornelia Năstase, citată în comunicat.
CC Tax Advisory subliniază că, în cauza L.B. contra Ungariei, CEDO nu a afirmat că statele nu pot publica liste de debitori fiscali, ci a spus ceva mai important, respectiv că nu poţi construi o listă automată, nediferenţiată şi stigmatizantă fără să demonstrezi de ce publicarea acelei persoane şi a acelor date este necesară şi proporţională pentru scopul urmărit. Cu alte cuvinte, nu este suficient să invoci generic "interesul colectării", subliniază consultanţii fiscali.
"Legiuitorul trebuie să arate că a cântărit situaţiile diferite în care se află contribuabilii şi că nu pune în aceeaşi categorie, fără discernământ, evazionistul, contribuabilul aflat în blocaj temporar de lichiditate şi contribuabilul care contestă în instanţă o creanţă fiscală. Or, modelul românesc este vulnerabil exact aici: el porneşte de la simpla existenţă a unei restanţe şi nu de la conduita fiscală a persoanei, de la intenţie sau de la caracterul definitiv al situaţiei juridice. Nu poţi arunca aceeaşi măsură peste toţi, fără să conteze dacă vorbim despre rea-credinţă, despre un litigiu în curs sau despre o dificultate temporară de plată. În momentul în care pui pe aceeaşi listă şi contribuabilul care contestă suma în instanţă, şi rău-platnicul autentic, nu mai faci administrare fiscală inteligentă, ci stigmatizare în masă. România are nevoie de colectare mai inteligentă, nu de ruşinare mai rapidă. Digitalizarea eficientă înseamnă comunicare clară, prevenţie, eşalonări realiste şi selecţie inteligentă a riscului fiscal", transmite Năstase.
CC Tax Advisory subliniază şi o asimetrie care "spune mult despre filosofia actuală a administraţiei fiscale". Pentru comunicarea actului administrativ fiscal, legea merge gradual: prin poştă cu confirmare de primire, prin remiterea actului, iar, dacă aceste căi nu funcţionează, prin publicitate.
În această ultimă ipoteză, art. 47 din Codul de procedură fiscală prevede afişarea unui anunţ la sediul organului fiscal şi pe pagina de internet proprie, actul fiind considerat comunicat după 15 zile. În schimb, pentru lista debitorilor, publicarea online a numelui şi a cuantumului datoriei este mecanismul central al presiunii reputaţionale.
"Pe scurt: pentru actul care stă la baza datoriei, statul păstrează o procedură graduală şi prudentă. Pentru stigmatizarea contribuabilului, merge direct la publicare online. Presiunea reputaţională este digitală şi rapidă; garanţiile procedurale rămân birocratice şi lente", a adăugat Cornelia Năstase.
Din perspectivă economică, CC Tax Advisory avertizează că o asemenea măsură poate produce exact efectul opus celui declarat. Pentru firmele aflate deja sub presiune de cash-flow, publicarea numelui pe lista debitorilor poate afecta contractele, relaţia cu băncile şi accesul la finanţare, reducând tocmai capacitatea de a plăti. În loc să accelereze colectarea, măsura poate accelera deteriorarea poziţiei financiare a contribuabilului, atrag atenţia specialiştii.
"Lista ruşinii poate arăta bine politic, dar asta nu înseamnă că şi funcţionează bine din punct de vedere fiscal. Un contribuabil care nu are lichiditate nu devine solvabil pentru că este expus online. În schimb, poate deveni mai repede insolvabil. Statul riscă să obţină mai puţini bani şi mai multe litigii", a mai punctat Cornelia Năstase.
