În 2011, România îndeplinea criteriile necesare pentru aderarea la zona euro, iar Banca Națională era deja implicată în pregătirea concretă a procesului. Potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, pregătirile ajunseseră atunci până la detalii logistice: se discuta inclusiv despre traseele pe care urmau să intre în țară mașinile cu numerar și despre sucursalele și depozitele în care urma să fie păstrat stocul de euro.
„Banca Națională a sprijinit și în trecut, inclusiv printr-un adevărat secretariat pentru trecerea la euro. Până în 2018 aici, în sala asta, aveau loc ședințele Comitetului de trecere la euro. Am mai spus de câteva ori. Noi am ajuns atunci, în discuțiile 2011-2012, am ajuns și la detaliu pe unde să intre mașinile cu numerar în țară și care să fie sucursalele care au suficiente, sau depozite mari, și unde să postăm, ca să spunem așa, să așezăm stocul de numerar. Deci el s-a întrerupt în 2018, când practic altele au devenit prioritățile. (...). Președintele Băsescu a avut „proiectul 2014” (...) Atunci s-au îndeplinit criteriile. Și noi am contribuit la asta”, a declarat Mugur Isărescu.
Totuși, România nu a făcut pasul următor. Isărescu explică faptul că, în 2013-2014, contextul european era nefavorabil. Criza din Grecia și problemele zonei euro alimentaseră chiar discuțiile despre posibilitatea destrămării uniunii monetare. În acel moment, prioritatea nu era extinderea zonei euro cu noi membri, ci salvarea și consolidarea ei. Discursul lui Mario Draghi, potrivit căruia BCE va face „tot ce este necesar” pentru protejarea monedei unice, a devenit simbolic pentru acea perioadă.
Nici contextul intern nu a ajutat România să continue drumul către euro. După ce criteriile fuseseră îndeplinite în 2014, politica economică s-a schimbat. Începând din 2015, au urmat reduceri succesive de taxe și creșteri ale cheltuielilor publice, ceea ce a dus din nou la majorarea deficitului bugetar. România a pierdut astfel avantajul obținut cu doar câțiva ani înainte, a subliniat guvernatorul BNR.
Isărescu atrage atenția că îndeplinirea criteriilor de convergență nu înseamnă automat intrarea în zona euro. România trebuie mai întâi să demonstreze că poate menține stabilitatea economică. Un pas esențial este intrarea în Mecanismul Cursului de Schimb, în care moneda națională trebuie să rămână stabilă pentru o perioadă de cel puțin doi ani, fără tensiuni majore asupra cursului.
De aceea, experiența din 2014 este relevantă și pentru discuția actuală. Nu este suficient ca România să atingă temporar anumite ținte, după care să revină la deficite mari. Corecția fiscală trebuie menținută în timp, iar economia trebuie să demonstreze că poate funcționa stabil înainte ca România să poată face pasul către euro.
BNR spune acum că este pregătită să „scoată de la naftalină” structura creată în trecut pentru pregătirea aderării. Cu toate acestea, Isărescu subliniază că acum, în august 2026, România nu îndeplinește criteriile necesare pentru adoptarea euro, iar prioritatea este corecția fiscală.
Isărescu mai atrage atenția că aderarea la euro nu este o decizie care ține doar de BNR și că reprezintă și un proces politic care implică Guvernul și Parlamentul. În plus, România și-a asumat prin tratatul de aderare la UE obiectivul de a adopta moneda euro, neavând o derogare permanentă precum Danemarca. Prin urmare, întrebarea nu mai este dacă România va adopta euro, ci când va fi suficient de pregătită pentru a face acest pas.
„Trecerea la euro nu este un schimb facil de monedă. Hai să schimbăm leul cu o monedă. Nu, este un proces politic complicat, are componente și politice și sociale, se duce până în toată societatea. Și nu putem să o facem noi singuri. Noi avem un rol important, să zicem, dar guvernul, parlamentul, ei vor hotărî acest lucru. Noi putem să contribuim la formularea corectă a unui parcurs. Mai este un lucru, ca să nu fie confuzii. Nu avem altă opțiune. Deci, în momentul în care am semnat tratatul de aderare, este trecut că vom trece la euro când condițiile vor fi cele necesare, când vom îndeplini condițiile. Nu avem statutul pe care l-a avut, de exemplu, Anglia sau Danemarca, să ne păstrăm moneda națională. Deci decizia este deja luată”, a concluzionat Isărescu.
Trebuie precizat faptul că, recent, președintele Nicuşor Dan a afirmat că există acord politic pentru păstrarea traiectoriei financiare asumate de România, indiferent de compoziţia politică a viitorului Guvern, şi pentru trecerea la zona Euro.
„Există acord politic pentru elaborarea bugetului 2027, încă din toamna acestui an, pentru predictibilitate, indiferent de compoziţia politică a viitorului Guvern. Şi există acord politic pentru trecerea la euro. Viitorul Guvern, indiferent de compoziţia sa politică, împreună cu Banca Naţională, vor întocmi foaia de parcurs pentru următorii ani în care să facem toate acţiunile necesare pentru trecerea la euro”, a transmis şeful statului.
România nu îndeplinește niciunul dintre criteriile tehnice de adoptare a euro
Pentru a adopta moneda euro, România trebuie să îndeplinească o serie de criterii economice și juridice stabilite la nivelul Uniunii Europene, cunoscute drept criteriile de convergență de la Maastricht. Acestea urmăresc să arate dacă economia unei țări este suficient de stabilă pentru a face parte din zona euro.
Unul dintre principalele criterii este stabilitatea prețurilor. Mai exact, rata inflației trebuie să fie apropiată de cea înregistrată în statele membre ale UE cu cele mai bune rezultate în privința stabilității prețurilor.
România trebuie, de asemenea, să aibă finanțe publice solide. Deficitul bugetar trebuie să fie sub 3% din PIB, în timp ce datoria publică trebuie să se situeze sub 60% din PIB sau să se apropie suficient de acest nivel într-un ritm considerat satisfăcător.
Un alt criteriu esențial este stabilitatea cursului de schimb. România trebuie să participe cel puțin doi ani la mecanismul ERM II, fără tensiuni severe asupra cursului de schimb și fără devalorizarea monedei în raport cu euro. România nu a intrat însă până acum în ERM II, ceea ce înseamnă că acest criteriu nu este îndeplinit.
Al patrulea criteriu economic vizează ratele dobânzilor pe termen lung. Acestea trebuie să fie suficient de apropiate de cele din statele membre care au cele mai bune rezultate în privința stabilității prețurilor. Scopul este de a demonstra că economia țării poate menține stabilitatea financiară pe termen lung.
Pe lângă criteriile economice, există și o condiție juridică. Legislația națională, în special cea referitoare la banca centrală și politica monetară, trebuie să fie compatibilă cu tratatele UE și cu statutul Băncii Centrale Europene.
În acest moment, România nu îndeplinește criteriile pentru adoptarea euro, arată Raportul de convergenţă pentru 2026 al Comisiei Europene.În aceeaşi situaţie se află alte patru state membre din afara zonei euro (Cehia, Ungaria, Polonia şi Suedia) care s-au angajat din punct de vedere juridic să adopte moneda euro.
"Niciunul dintre aceste state membre nu îndeplineşte în prezent toate criteriile pentru aderarea la zona euro", se arată în Raportul de convergenţă pentru 2026 al CE.
