Cât a costat plafonarea la energie. Analist: Statul a câștigat mai mult decât a plătit în cei aproape patru ani

Criza energetică declanșată în Europa începând cu 2021 a împins România într-o situație fără precedent, arată analistul. Explozia prețurilor la energie electrică și gaze naturale risca să genereze un șoc social major, cu milioane de gospodării expuse unor facturi imposibil de plătit și cu efecte în lanț asupra economiei.

În acest context, statul român a intervenit printr-o schemă de plafonare a prețurilor, menită să limiteze impactul direct asupra populației și mediului economic. Măsura a funcționat ca un amortizor: consumatorii au plătit prețuri limitate, iar diferența față de costurile reale din piață a fost acoperită din bugetul public.

Potrivit unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), costul total al plafonării energiei în România se apropie de 30 de miliarde de lei, pentru perioada 2021–2025. Datele cumulate arată că aproximativ 17 miliarde de lei au fost alocate pentru compensarea prețurilor la energia electrică, iar circa 1„ miliarde de lei pentru gazele naturale. Schema s-a aplicat timp de peste trei ani, acoperind atât consumatorii casnici, cât și o parte semnificativă a mediului economic.

Defalcat pe ani, costurile au crescut rapid în perioada de vârf a crizei:

Citește și

Prețurile petrolului au crescut din nou pe fondul incertitudinilor din Iran. Estimările analiștilor pentru luna aprilie

• 2021–2022: 6,3 miliarde lei
• 2023: 11,5 miliarde lei
• 2024: 7,3 miliarde lei
• iunie 2025: 2,7 miliarde lei

Totalul ajunge la 27,8 miliarde de lei, fără a include integral restanțele încă neachitate către furnizori.

Pe lângă sumele deja cheltuite, statul mai are datorii semnificative. Ministerul Energiei estimează restanțe de aproximativ 6 miliarde de lei, în timp ce Asociația Furnizorilor de Energie Electrică din România (ACUE) vorbea, în noiembrie 2025, de 8,3 miliarde de lei restante.

Beneficiu imediat, costuri amânate

Pe termen scurt, plafonarea a calmat tensiunile sociale într-un moment de vârf al scumpirilor și a prevenit un val de restanțe la facturi, debranșări și falimente, în special în rândul IMM-urilor, arată Dumitru Chisăliță. Unitățile medicale, școlile și serviciile publice au putut funcționa fără riscul întreruperilor.

Pe termen mediu și lung, însă, analiza indică efecte adverse semnificative. Plafonarea a distorsionat semnalele de piață, prețul plătit de consumatori nemaireflectând realitatea costurilor. Mesajul transmis a fost unul artificial – energia părea „ieftină”, deși nu era –, ceea ce a descurajat economisirea și investițiile eficiente.

În același timp, furnizorii au fost nevoiți să finanțeze practic schema din propriile resurse, așteptând ani de zile decontările de la stat. Acest lucru a generat probleme de cashflow, costuri suplimentare cu creditele și riscuri financiare care, odată cu eliminarea plafonării, se reflectă în prețuri mai mari pentru consumatori.

Statul a câștigat mai mult decât a plătit

Un element esențial al analizei îl reprezintă balanța fiscală. În perioada plafonării, statul a încasat între 67 și 80 de miliarde de lei din taxe, dividende și impozite suplimentare generate de scumpirea energiei, potrivit datelor AFFER. Cu alte cuvinte, veniturile bugetare au fost de peste două ori mai mari decât sumele plătite pentru compensări.

Resursele financiare utilizate pentru plafonare au provenit în principal din taxe aplicate companiilor din sectorul energetic. Economiștii atrag însă atenția că sume comparabile ar fi putut fi direcționate către investiții structurale, cu efecte durabile asupra prețurilor.

Potrivit estimărilor AEI, cu aproximativ 36 de miliarde de lei (circa 7,2 miliarde de euro) s-ar fi putut construi 9.000 MW în panouri solare, 7.200 MW în centrale pe gaze sau 4.000 MW în capacități eoliene – investiții care ar fi redus dependența de importuri și presiunea structurală asupra prețurilor.

Analiza comparativă dintre prețurile efectiv plătite de consumatori și cele estimate pentru o piață liberă arată o redistribuire în timp a costurilor. Între 2021 și primul semestru din 2025, românii au plătit, în medie, un preț la energia electrică cu 33% mai mic decât cel estimat într-un scenariu fără plafonare.

Situația se inversează însă ulterior. În semestrul II din 2025, prețurile sunt estimate a fi cu 28% mai mari decât cele ale unei piețe libere, iar în perioada 2026–2029, cu aproximativ 32% peste nivelul maxim estimat pentru acel interval.

Un tipar similar apare și la gazele naturale. După un avantaj în 2022, când prețurile au fost cu circa 26% mai mici decât cele de piață, consumatorii au plătit în perioada 2023–2025, în medie, cu 14% mai mult. Pentru intervalul 2026–2028, estimările indică prețuri cu aproximativ 18% peste scenariul de referință.

O măsură de criză, cu efecte persistente

Concluzia analizei este că avantajele financiare obținute de consumatori în perioada de aplicare a plafonării sunt contrabalansate – și posibil depășite – de prețurile mai ridicate anticipate în anii următori. Beneficiul a fost tranzitoriu, în timp ce costurile au fost amânate și redistribuite.

Din perspectivă macroeconomică, intervențiile administrative asupra prețurilor s-au dovedit limitate în capacitatea lor de a produce rezultate sustenabile. Fără reforme structurale și investiții în capacități de producție, astfel de măsuri riscă să genereze efecte compensatorii negative.

Plafonarea energiei rămâne una dintre cele mai ample intervenții publice din ultimul deceniu. A ținut luminile aprinse și casele încălzite într-un moment critic, dar a lăsat în urmă datorii, distorsiuni de piață și o dezbatere deschisă: cât timp își mai poate permite statul să cumpere liniște socială prin prețuri administrate, în absența unor soluții de fond.

Articol recomandat de sport.ro

Cum ar fi început scandalul în care Florin Tănase ar fi vrut să lovească un tricolor cu un scaun! Cum ar fi fost calmat jucătorul de la FCSB