FEMEIA CA O PRADĂ. Singura școală din Capitală unde se vorbește despre violența domestică
Lipsa educației duce la perpetuarea violenței domestice.
Așa că nu e de mirare că în România o femeie e bătută la fiecare 30 de secunde. Iar violența verbală este la ea acasă în toate colțurile țării. În școală, copiii sunt învățați o mulțime de teorii, dar nimic despre cum să facă față unor situații de bullying, consum de droguri sau trafic de minori.
Există o singură școală în București în care se vorbește deschis despre toate acestea, iar elevii sunt învățați cum să se descurce în împrejurări dramatice.
Suntem la școală româno-finlandeză din București. Singura în care elevii din clasele a șaptea și a opta învață despre violența domestică în timpul orei de dirigenție. Le vorbește un avocat cu experiență în astfel de cazuri.
Avocat: „Care vi se pare cea mai răspândită formă de violență? Fizică, verbală? Cea verbală, da? E la scară largă atât în rândul familiei, cât și în rândul societății. Vedem violența verbală la școală. La televizor, violența verbală cred că e o caracteristică a poprului român. Uitați-vă câte alte forme de violență există. Violența fizică e cam ultima în ierarhia violențelor, dar după părerea mea, cea mai gravă formă de violență și cea mai întâlnită după violența verbală, este violența psihologică. Cea pe care nici măcar victimele nu o sesisează.”
Pe lângă descrierea fenomenului, copiii sunt învățați și cum să procedeze atunci când identifică un act de violență. E o parte a procesului de educație prin care ar trebui să trecem toți.
Avocat: „În jurul vostru există violență?”
Copii: „Da, da.”
Avocat: „Dacă ați vedea că o persoană e bătută pe stradă, cui v-ați adresa?”
Copil: „Unui adult.”
Avocat: „Dar până suni părinții, tu vezi că vecinul o aleargă pe vecină, unde suni?”
Copil: „Dacă cel agresat e un copil, sun la Protecția Copilului, dacă e un adult, sunăm la poliție.”
Avocat: „De preferat e să sunați la poliție din prima și pentru un copil și pentru un adult. Până vine Protecția Copilului, care are program de la opt la patru, când vedem un caz de violență, sunăm la poliție. Poliția e primul specialist care intervine și poate să acorde protecție.”
Copil: „Dacă poliția nu acționează?”
Avocat: „Reclamăm. Dacă poliția nu acționează, există și instituția reclamației, că o facem la comandantul secției respective, la inspectorat, că o trimitem la MAI, că o trimitem la Guvern, unde ne duce pe noi capul să o trimitem, ea va urma un circuit administrativ și va ajunge la persoana care are atribuții conform legii să o soluționeze.”
Copil: „Fiecare tip de violență se pedepsește la fel?”
Avocat: „Din punctul de vedere al legii, care e o lege civilă, da. Adică orice act de violență impune măsura protecției victimei prin acest ordin de protecție, care o scoate pe ea din cercul de violență. Dacă mergem pe latura penală, doar violențele fizice sunt pedepsite de Codul Penal.”
Fundația ANAIS organizează astfel de informări gratuite de aproape un an la școala româno-finlandeză. Le-au propus și altor școli, însă doar aici au găsit deschidere din partea celor responsabili.
Giulia Crișan, avocat: „Nu aș vrea să intre ca o materie. Să nu o tranformăm în manual școlar, pentru că nu va mai fi atractivă pentru copii. Aici nu discutăm numai despre violența domestică, discutăm de consumul de droguri, dependența de jocuri și telefoane, traficul cu minori, despre toate adicțiile care se regăsesc în rândul minorilor.”
Și chiar dacă Ministerul Educației nu vede o prioritate aducerea acestor teme măcar în dezbateri, iată ce impact au orele asupra elevilor.
Irina: „Am observat și o diferență inclusiv la colegii mei, pentru că drept spun, că mai scapă vorbe urâte și de la un timp de când au început să vină la noi să ne vorbească despre asta, nu au mai făcut bullying verbal.”
Matei: „Această oră mi s-a părut wow, adică a fost chiar interesantă. Ne ajută să știm cum să combatem asemenea experiențe sau cum să le evităm. Am întâlnit și pe internet violența verbală.”
Ioana: „Cred că și mie mi se poate întâmpla același lucru. Pot să devin și eu victima unei forme de violență și dacă nu aș ști cum să reacționez m-ar afecta și pe mine, când aș fi în situația respectivă.”
Lipsa educației în rândul populației are că efect perpetuarea actelor de violență.
Gelu Duminică, sociolog: „Iubirea sub toate formele ei nu are legătură cu violența. Nu poți să lovești, să-l faci pe cineva să-l doară. În momentul în care tu spui că îl iubești, nu ai cum. Termenii sunt antagonici, iar în momentul în care vom explica asta în limbajul în care copiii să înțeleagă, sunt convins că ei vor face lucrurile altfel, dar e nevoie să le aruncăm în zona aia și valori, alte valori în zona de educație timpurie și copiii să poată să aleagă, însă la noi educația antepreșcolară nu prea există în educația preșcolară nu vorbim despre valori, atitudini, comportamente, ci vorbim de desenat și desenat în chenare și în momentul ăla rămânem descoperiți. Nu vorbim de educație sexuală, că e rău. Nu vorbim de violență că ferească Dumnezeu. Nu vorbim de discriminare că ferească Dumnezeu copiii noștri nu sunt pregătiți.”
Să nu uităm, totuși, că societatea ne cuprinde și pe noi. Trebuie să educăm tânăra generație, însă în același timp e cazul să facem eforturi mai mari pentru a diminua fenomenul. Să scăpăm de idei preconcepute și pur și simplu să ne pese mai mult.
Andreea Braga: „Toată această tăcere de fapt, menține puterea agresorilor. Toată această tăcere ne face pe noi complici cu agresorii. Faptul că alegem să nu sunăm la poliție când auzim țipete din apartamentul vecinului sau când vedem pe cineva pe stradă că e agresat, că închidem ochii, că ne facem că e o glumă bună la birou când un coleg o agresează pe o colegă, o hărțuiește sexual, nu ne ține într-o poziție de neutralitate, cum ne-ar plăcea să credem ca să fim confortabili. De fapt ne face complice cu agresorii pentru că tăcerea noastră menține această situație.”
O altă problemă este că nici specialiștii din instituțiile care ar trebui să apere victimele nu învață în timpul facultății ce înseamnă violența domestică. Recunosc asta polițiștii cinstiți care chiar își fac treaba.
Reporter: „În timpul în care ați învățat la Academia de Poliție, câte cursuri de violență domestică ați făcut?”
Alexandru Bășa, adjunct șef secția 3 poliție Brașov: „Sincer să fiu am urmat cursuri pe partea de procedură penală și drept penal, unde am tratat efectiv doar infracțiunea de violență în familie strict pe parte de procedură penală. Nu am făcut cursuri amănunțite.”
Asta în condițiile în care violența domestică are specificul ei. Spaniolii au înțeles asta, tocmai de aceea există secții de poliție și tribunale specializate în astfel de cazuri. La noi, așa cum se vede din practică, ține doar de noroc. Norocul să dai peste asistenți sociali, polițiști, procurori și judecători empatici, fără idei preconcepute, care să aplice legea întocmai.
Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din lume!
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
Abonați-vă gratuit la newsletter-ul Știrile Pro TV de pe WhatsApp. Primiți în fiecare zi cele mai importante știri pe telefon!
Sursa: Pro TV
Etichete: campanie, scoli, cursuri, fenomen, bullying, femeia ca o prada,
Dată publicare:
27-09-2019 17:19
