O persoană din 10 va ajunge la boală cronică de rinichi. Îngrijorător este că diagnosticul apare prea târziu
O persoană din 10 va ajunge la boală cronică de rinichi. Adică va avea rinichi care nu își mai fac treaba.
Pierderea funcției nu doare. Din acest motiv, diagnosticul apare târziu, deși analize banale dau informații despre aceste două organe vitale.
Ce trebuie să facem ca să evităm această situație, aflăm de la Doctor de bine.
Cu două milioane de celule funcționale în rinichi - așa ne naștem. Nu vom produce altele în timpul vieții. De la 40 de ani pierdem, în mod normal, 1% din aceste celule, adică din capacitatea rinichiului. În fiecare an.
Celulele renale care nu lucrau iau locul celulelor nefuncționale. Din acest motiv, în analizele de sânge se vede târziu când rinichii și-au pierdut o parte importantă din capacitatea funcțională.
Cum știu că rinichii mei sunt sănătoși și funcționează normal
Există o analiză care arată cum merg filtrele vitale ale organismului uman - rinichii. Analiza e banală și nu doare.
Se face înaintea analizei de sânge numită creatinină. Ne explică medicul nefrolog Cristina Căpușă.
Cristina Căpușă, medic la Spitalul de Nefrologie Dr. Carol Davila: „Cea mai importantă analiză ca să vezi cum funcționează rinichii este să analizezi produsul rinichiului - adică examenul de urină. Înainte de examenul de sânge, înainte de orice”.
Creșterea creatininei în sânge este semnul că rinichiul e bolnav, dar e semnul când a pierdut 40-50 % din capacitea lui funcțională. Până la acel moment, creatinina din sânge este menținută în limite normale de mecanisme, care compensează lipsa de funcționare.
Rinichiul functionează pe această funcție de eliminare ca un filtru sau ca o sită. Prima stricăciune a rinichiului se produce la nivelul sitei - ochiurile se rup și devin mai mari, trec anumite substanțe, care n-ar trebui să treacă - proteine spre exemplu. Se vede în urină. În mod normal proteinele în urină nu trebuie să existe.
Se numește albumină. Este o proteină mică și reprezintă un semnal de alarmă dacă e găsită în examenul de urină. Iată de ce:
Cristina Căpușă, medic la Spitalul de Nefrologie Dr. Carol Davila: „Este proteina din sânge cu greutatea cea mai mică și ea se pierde prima. Fiind cea mai mică trece cel mai ușor prin ochiuri”.
