De ce mănânc fără să îmi fie neapărat foame, dar și de ce mănânc atât de mult. Medicii și psihologii vin cu explicații

Prea multe ronțăieli într-o zi, prea multe prăjituri, rea multă mâncare de sărbători. Prea mult. De ce prea mult?

Andreea Groza: „Pentru că mâncarea este legată de comportamente de dependență. De aceea, o mentalitate alimentară sănătoasă este importantă pe tot parcursul anului. Ce înseamnă? Îmi fac planul. Este unul dintre cele mai importante lucruri și în privința mâncării din fiecare zi. Știu că mănânc dimineața, la prânz și seara. În fel acesta, reduc automat și nevoia de a ronțăi pe tot parcursul zilei. Fără să-mi dau seama”.

Savurați mâncarea în liniște - acest aspect vă ajută să mâncați corect. Periculos e să mâncați obsesiv, fără gânduri conștiente.

De ce mănânc fără să îmi fie neapărat foame? De ce mânânc atât de mult când nu mi-e foame? Putem să răspundem la întrebare cu ajutorul psihologului.

Citește și

Când ne dăm seama că am mâncat prea multă mâncare și ce trebuie să facem pentru a calcula mai bine caloriile

Putin are un plan de împărțire a Ucrainei care implică și România și i-l va propune lui Trump

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Acestui comportament - mănânc mult - noi îi dăm foarte multe funcții. Una dintre funcții este cea de autoreglare emoțională. Mâncăm mult să obținem efectul de liniștire, dar nu mâncăm o masă normală sau niște legume, ci zahăr. Alimentele cu zahăr au receptori în sistemul dopaminergic. Așa e stimulată dopamina, o substanță care ne face să ne simțim bine. Ajungem să avem parte de liniștire. Anumite substanțe, aici intră și zahărul și nicotina, pot să facă asta”.

În același timp, învăț comportamentul – „rup frigiderul, mă simt bine”. Pe lângă faptul că activez receptori, prin care voi produce dopamină, învăț și un compotament. Ulterior, îl aplic fără să mă mai gândesc.

Emoțiile înseamnă informații despre propria persoană. Nu îmi ingnor emoțiile cu mâncare, ori cu țigări, ori cu alcool. Este primul pas în conviețuirea cu propria persoană.

Unele comporatamente, care implică și dependența de mâncare, sunt adaptări din copilărie. Am crescut într-un mediu instabil. În viața adultă - când slăbesc, când mă îngraș. Mă simt singur - mănânc. Sunt obosit - mănânc, deși nu mi-e foame. Ce pot afla cu psihologul?

Bogdana Bursuc, psiholog clinician: „Dacă această adaptare la mediu, pe care o fac, de fapt, mai e valabilă în prezent. Eu am încercat la un moment dat să mă adaptez, dar condițiile mele de viață sunt mai bune în prezent. Și, poate, nu mai e nevoie să mențin acest comportament de supraviețuire”.

Articol recomandat de sport.ro

Reacția lui Gică Hagi după conflictul dintre Denis Alibec și Mircea Lucescu! Mesajul către jucătorul său