De ce e periculoasă apa excesiv filtrată pentru organism. Mitul celor doi litri băuți zilnic
Să aibă potasiu, sodiu, calciu. Aceasta e cea mai bună apă. Să fie băută la sete, adaptându-ne condițiilor de mediu. În funcție de masa corporală, asta nu înseamnă neapărat 2 litri pe zi.
Să nu conțină multă sare - acesta e cea mai bună mâncare. Vorbim despre electroliți sau minerale, adică despre substanțele care ne mențin în viață. În loc de sare, mâncarea să conțină multe plante condimentare. Prin condimente, asigurăm diversitatea gustativă, iar bacteriile din intestin rămân în echilibru.
Cea mai bună mâncare are extrem de puțină sare și multe plante condimentare pentru gust.
Cel mult 5 grame de sare pe zi înseamnă să lăsați rinichii să controleze bine mineralele vitale din organism - sodiu, potasiu și calciu. Datorită acestora, inima are activitate electrică. Datorită acestora, creierul are activitate electrică.
De ce puțin sodiu zilnic, adică puțină sare. Sodiul, dar și potasiul sunt minerale din organism controlate de rinichi, de aceleași locuri din rinichi, de fapt.
Conf. univ. dr. Cristina Căpușă, medic primar nefrolog: „Reglarea este de obicei unu contra celuilalt. Când e prea mult sodiu, rinichiul se concentrează pe sodiu, pe sare, să o elimine cât poate. Nu se mai uită la potasiu să îl rețină, și scade potasiul!”
Prea multă sare înseamnă că rinichiul crește tensiunea arterială. Aceasta deoarece sarea atrage apa. Pe de altă parte, prea multă sare înseamnă puțin potasiu, adică vasele de sânge nu se mai relaxează. Și crește din nou tensiunea.
Conf. univ. dr. Cristina Căpușă, medic primar nefrolog: „Vasele de sânge au mușchi și sunt ajutați de potasiu să se relaxeze, ajută la normalizarea tensiunii arteriale, ajută la reglarea ritmului inimii și la funcționarea normală a sistemului nervos.”
Sângele e filtrat în 5 minute
5 minute durează ca tot sângele să treacă prin rinichi. Ajunge încărcat de reziduuri și iese curat, după ce trece prin mii de filtre microscopice. În acest proces vital, rinichii cer apă cu minerale - apă minerală.
Prof. univ. dr. Ștefan Voicu, Facultatea de inginerie chimică și biotehnologii: „Nu apa ca atare ne hidratează, ci apa care are un conținut de săruri ne hidratează. Ce fel de săruri: cele care sunt esențiale - potasiu, sodiu, calciu. Avem așa ceva în apă? Avem! Ar fi o problemă să bem apă, care nu le are, dar ar fi o problemă. Care apă nu are săruri - apa distilată, apa pură sau apa ultra-pură. Asta e foarte dăunătoare sănătății pentru că, odată ce este introdusă în organism, nu face altceva decât să dilueze nivelul sărurilor, iar acest nivel foarte diluat poate duce inclusiv la deces.”
Rinichii controlează mineralele din sânge - sodiu, potasiu, calciu. La concentrații scăzute, apar aritmii. Sodiul, potasiul și calciul din sânge se verifică prin analiza numită ionogramă. Atât cardiologii cât și nefrologii sunt interesați de aceste valori. Arată cât de bine funcționează rinichii. Și, în legătură directă cu aceștia, – inima.
Prima linie de apărare imunitară e formată din bacteriile bune, alături de care trăim. În plămâni, găsim și cili, care elimină fizic agresorii. Dar și mucus. Iar celulele de suprafață din organism se schimbă, lunar, și elimină astfel și agenții nocivi. Spre exemplu, pielea, organ de barieră, este nouă la fiecare 3 săptămâni.
Știm că antibioticele distrug bacteriile bune, alături de care trăim, de aceea, la orice rețetă cu antibiotice primim și pro-biotice, astfel încât să refacem o parte din aceste populații de bacterii bune. Dar putem să le distrugem și fără să trecem pe la farmacie și să luăm antibiotice. Prin repetarea aceluiași aliment, zilnic, ignorând astfel diversitatea alimentară.
Haideți să luăm carnea cu pâine, ca fel principal zilnic, rar însoțit de alte alimente. E un mod de a face inflamație cronică. Ne explică expertul imunolog Carmen Chifiriuc.
Prof. univ. dr. Carmen Chifiriuc, Facultatea de biologie: „Selectez anumite bacterii, care au enzimele necesare să degradeze proteinele animale, dar că degradându-le, în urma metabolizării, cum spunem noi, pot să se genereze în cantități foarte mari anumiți compuși, care nu favorizează dezvoltarea altor micro-organisme, ci tot a micro-organismelor care mănâncă această carne. Pot să contribuie la inflamația cronică. Le numim noi membrane externe lipo-polizaharide, prin anumite toxine pe care le produc, ele pot să creeze breșe în bariera de apărare reprezentată de mucoase. E ca și cum am avea un trădător între noi, care cheamă agresorii în interior.”
Importanța diversității alimentare
Același proces se întâmplă cu orice aliment consumat zilnic, repetat. Uităm că toate procesele biologice prin care trăim ne cer diversitate alimentară. Aceasta ne cere chiar propriul sistem de apărare. Ca să poată funcționa ca la carte.
Prof. univ. dr. Carmen Chifiriuc, Facultatea de biologie: „Nimic în exces, nimic de un singur fel – diversitatea trebuie respectată. Cu cât diversitatea e mai mare, o gamă largă de procese pot să aibă loc la intensitate normală, niciunul în exces, astfel încât să poată să producă un dezechilibru.
Dacă un proces este foarte intens, este epuizată capacitatea organismului de a rămâne atent, de a rămâne în alertă la ceilalți stimuli, care vin peste el. Pentru că va avea tot timpul stimuli, la care trebuie să răspundă adecvat, dar pentru asta trebuie să fie în alertă, asta înseamnă să nu fie obosit.
A doua linie de apărare imunitară înseamnă celulele inflamatorii. Le găsim în cea mai folosită analiză de sânge, numită hemoleucogramă. Celulele inflamatorii se numesc neutrofile, bazofile, eozinofile, macrofage. Inflamația cronică apare în toate bolile.
Inflamație cronică producem și dacă luăm prea multe calorii în fiecare zi.
Bacteriile din intestin, alături de care trăim, sunt bulversate. Și fac... inflamație. Rețeaua de inflamație produce reacții în lanț. Ne explică profesor universitar doctor Laura Iliescu.
Prof. univ. dr. Laura Iliescu, medicină internă, Institutul clinic Fundeni: „De aici, intestinul iritabil, cu tulburări de constipație. Produșii toxici nu sunt eliminați cum trebuie, ajung să influențeze alte organe – ficatul se încarcă cu grăsimi, ficatul gras non-alcoolic.”
Ficatul gras non-alcoolic înseamnă că grăsimile, numite trigliceride, au făcut ele însele o rețea. Chiar în ficat.
Agresiunea alimentară continuă, apare... inflamația la nivelul ficatului. Se numește steato-hepatită. Acum e momentul ca, în ficat, să se activeze celule periculoase. Care îi distrug funcția. Nu medicamentele anti-acid, luate după un exces alimentar, rezolvă inflamația cronică. Ci pauza alimentară. Urmată de cantități mici de mâncare. Tot timpul.
Etichete: apa, doctor de bine, rinichi,
Dată publicare:
