Rivalitatile dintre frati, normale in copilarie. Cum trebuie sa gestioneze parintii conflictele copiilor
Rivalitatile dintre frati sunt normale, spun psihologii. "E normal sa fii gelos!", punctati-i copilului cel mare. "E normal sa fii invidios!", spuneti-i fratelui mai mic.
Tocmai acceptarea acestor sentimente in limitele normalului ii va face sa reduca conflictele. In care, apropo, nu trebuie sa interveniti dincolo de aceasta faza.
Petruta Gheorghe, psiholog: "Vai, eu cu fratele meu toata copilaria ne-am batut si acum suntem cei mai buni prieteni,
sigur ca asta ajuta ca da speranta."
Da speranta cand proprii copiii se bat, isi vorbesc urat, isi pun piedici voluntar, pe toate planurile. Se urasc. Rivalitatea dintre frati e comuna tuturor culturilor. Ce-i spuneti copilului mai mare cand il vedeti ca sufera? Pentru ca nu mai primeste toata atentia parintilor.
Petruta Gheorghe, psiholog: "Sa-l intelegem si sa-i toleram gelozia sa i-o numim si o punem in cuvinte - sigur ca esti gelos. In felul acesta, el poate sa-si accepte sentimentele ca pe ceva firesct asta o sa-l faca, chiar si cand o s-o simta sa stie ce e si sa nu se simta vinovat."
Astfel diminuati intensitatea conflictelor. Iar cel mare nu se simte parasit. Reactia imediata la abandon este infantilizarea. Veti observa, la primul dintre copii, apucaturi de bebelus.
Si fratele mai mic are de furca. Se simte vinovat, inconstient evident, pentru atentia exagerata primita de la parinti.
Cele doua comportamente ale parintilor fata de copii trebuie repetate fara sfarsit. Doar abordandu-le episoadele violente nu-si vor gasi loc in relatia dintre frati!
