Ne putem pierde dinții din cauza traumatismelor, cariilor și bolii parodontale. Cum ne tratăm
În afară de traumatisme, din două motive ne pierdem dinții: cariile și boala parondontală.
Nu distrug doar dinții, ci și oasele de susținere ale acestora, adică stâlpii de rezistență din cavitatea orală.
Odată cu trecerea timpului, oasele își pierd din volum. Se vede cel mai clar la o simplă radiografie dentară.
La acest nivel, este utilă reconstrucția osoasă, înainte de intervenții stomatologice de amploare. Nervii mandibulari trebuie protejați. La fel, sinusurile.
În afară de traumatisme, din două motive ne pierdem dinții: cariile și boala parondontală. Cariile afectează mai întâi coroana dentară, apoi rădăcina. În lipsa tratamentului, dintele nu mai poate fi salvat.
Petronela Luca, medic implantolog: „Pierderea timpurie a dinților și neînlocuirea acestora cu un implant dentar, acea rădăcină artificială din titan, duce la scăderea nivelului osului alveolar și imposibilitatea inserării implantului imediat.”
Pe de altă parte, o carie lăsată multă vreme netratată poate conduce la formațiuni anormale în oasele de susținere a dinților. Despre ce este vorba?
Petronela Luca, medic implantolog: „Infecțiile de la nivelul dinților ajung și la nivelul osului, ganuloame, chisturi, tumori, care afectează oferta osoasă.”
La boala parontolală, care evoluează în lipsa igienei profesionale regulate și a tratamentului, distruge tocmai țesuturile, care susțin dinții, apoi oasele.
Corado Cazacu, medic chirurgie orală: „Din cauza bolii parodontale agresive, care a depășit etapa când poate fi tratată, aceste infecții continuă și persistă și duc la resorbția osoasă, adică la topirea osului din jurul dinților și aceștia încep să se miște. Pacientul își pierde atât dinții, cât și osul.”
La mandibulă, adică la maxilarul inferior, resorbțiile osoase severe, produse prin pierderea mai multor dinți, au impact asupra nervului alveolar. Acesta ajunge sub gingie, în mod anormal. Odată ajuns la suprafață, determină dureri ori furnicături, când consumați alimente mai tari.
În maxilarul superior, lipsa osulului de susținere pentru dinți permite ancorarea implanturilor în oasele zigomatice.
