Intri în panică dacă uiți telefonul acasă sau se descarcă bateria? Fobiile erei digitale


Ultimul update: Duminica 10 Noiembrie 2019 10:21
Data publicarii: Duminica 10 Noiembrie 2019 10:19
Categorie: CSID - Ce se întâmplă, doctore?

Sunteți mai degrabă înclinați către FOMO sau către JOMO? Dacă întrebarea v-a stârnit nedumerirea, probabil că n-ați aflat încă despre aceșți doi termeni, preluați recent din psihologia socială.

FOMO e o prescurtare din limba engleză și înseamnă "teamă de a nu pierde ritmul". Mai știți panica ce ne cuprinde când uităm telefonul acasă, ori când nu putem fi conectați la rețelele sociale?

La polul opus, JOMO este plăcerea de a ne desprinde, măcar temporar, de evenimente, de știri și de comunicarea - în special virtuală - cu cei apropiați. Cu ce beneficii și riscuri vin cele două atitudini extreme vă spunem în cele ce urmează!

E de-a dreptul riscant să bei în tihnă o cafea, fără s-arunci un ochi spre monitor. Sau să muști dintr-un sendviș, dacă nu răspunzi imediat la mesaje ori nu lași comentarii la ce postează prietenii. Poți fi luat mai apoi prin surprindere de un anunț sau de o știre.

Asta simt, în mod fals, cei care dezvoltă teamă de a nu rămâne în urmă. Fear of missing out. FOMO. Abia nimeresc pe stradă ecranul, iar când iau loc undeva se lipesc încruntați de tastaura.

Dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru: “Este și o nouă fobie. Comportamentul extrem de anxios în momentul în care ți s-a terminat bateria, nu ai conexiune online, nu ai telefonul în preajmă. Să te decuplezi de așa ceva e din ce în ce mai complicat. Am avut cazuri când o persoană care a îndrăznit să își ia un weekend, luni dimineață avea peste o mie de mesaje în căsuța de inbox. Se trezesc din somn, se trezesc de 3-4 ori pe noapte, răspund la mesaje, completează excel-uri, fac bugete, dau mesaje inclusiv subordonaților.”

Adriana Stere, corespondent: “Teama de a nu rata informații și evenimente există de foarte mult timp. Iată de ce la țară, pe banca din fața curții, se share-uiau noutăți despre țața X care a început să formeze un cuplu cu badea Y. Conceptul FOMO a apărut însă prima oară acum 15 ani, în revista Harvard Business School. Cel mai clar exemplu era atunci iritarea oamenilor deconectați sau depășiți de problemele de serviciu. Gândiți-vă însă la felul cum comunicați atunci și cum o faceți acum... și veți găși ușor sursa problemei!”

Pentru generația digitală, prima născută din părinți analogici, tehnologia dirijează cu totul viața socială. Iată o întrebare cât se poate de simplă: cât timp a trecut de la ultima zi fără tabletă, laptop și telefon?

Dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru: “De fapt, este o teamă de singurătate. Este un stand-up comediant în Statele Unite care spune că de fapt persoanele care își fac selfies, când își fac poze propriei figuri, de fapt își fac ‘lonlies’, o fotogramă a singularității, dar și a singurătății. La fel și aici. Oamenii sunt din ce în ce mai izolați în carcasa lor virtuală și, de fapt, clopoțelul asta care sună când rămâi pe dinafară este o aducere aminte că în viața reală, în timp real, ești singur.”

Adriana Stere, corespondent: “Pentru că FOMO nu sună prea seducător, era nevoie de un antidot emoțional. Și a apărut JOMO – “joy of missing out”, adică bucuria, plăcerea de a te depărta de ce este imperativ și îți consumă energie. Presupune să închizi conexiunea la internet, să abandonezi laptopul pe birou, să lași telefonul acasă și să mergi în parc sau în pădure. Specialiștii spun însă că cei care recurg la asemenea soluții nu fac decât să caute noi informații de postat pe rețelele sociale.“

Gândiți-vă doar câți dintre tinerii foarte activi pe Facebook și Instagram s-ar bucura, pur și simplu, de sunetul frunzei. Și câți ar simți nevoia să facă o poză de toamnă și o dea mai departe prietenilor.

Dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru: “JOMO, sau ‘joy of missing out’, este o soluție, zic eu, destul de primitivă, destul de străvezie, la o problema care are o dimensiune psihiatrică. Oamenilor li se spune uite, poți să simți plăcere când lași telefonul acasă și iei un bat și te plimbi prin pădure. Nu este atât de simplu.”

În definitiv, o izolare totală, chiar și temporară, de tehnologie, nu e credibilă și nici eficientă. Și revenim așadar la secretul pe care-l știm toți: echilibrul. Esențial, mai ales când mergem pe stradă cu telefonul în mână.