Greselile pe care le fac parintii in cazul "crizelor de isterie" ale copiilor. Cum trebuie dezamorsat un "nu" hotarat
"Nu vreau, nu vreau si... iar nu vreau!" Negativismul la copii este ceea ce noi parintii numi deseori "criza de isterie". Sunt episoade deranjante, stim, dar pot fi amplificate si chiar determinate de adulti.
In primul an de viata, copilul este capabil sa minince singur, chiar daca murdareste tot in jur. In al doilea an - sa se imbrace singur. Si, totusi, cei mai multi parinti ii ajuta. Le transmit, implicit ca nu se pot descurca singuri.
Pe de alta parte, copilul mic NU e capabil sa isi regleze emotiile. Are nevoie de parinte, in mod real, sa ii explice ceea ce simte. De obicei, nu primeste acest ajutor. Pentru ca asa sunt educati adultii din prezent.
Asa ca dese sunt situatiile in care copii aud "De ce plingi? Esti baiat mare!", "De ce esti suparata? Esti fetita mare!" In loc de dojana, luati-i in brate - e primul pas pentru linistire.
Apoi explicati-le emotia: ”Plansul nu e nimic rau, furia nu este un lucru rau, e naturala, important este sa ii ghidam spre a gasi solutii ca sa combata ceea ce simt ei. Adica sunt furios, ma gandesc de ce sunt furios si apoi ma gindesc ce sa fac."
Asa evitati negativismul, care apare in jurul virstei de 2 ani. Acele crize de isterie. Copilul il ia pe ''nu'' in brate si circula cu el peste tot. Dezamorsati o parte din acest comporament, lasindu-l in pace cand exploreaza. Iata tipul de exemplu pe care insista psihologii:
Psiholog: ”La 2-3 ani, copiii exploreaza permanent. Nu au cum sa stea linistiti zece minute pentru ca... nu au capacitatea cerebrala pentru a cauta si atinge aceasta stare. "Stai putin locului!'' este o situatie care naste, invariabil, conflicte cu parintii. Si nu are rezolvare decat in timp.”
''Nu vreau sa maninc!'' Iata o alta situatie care cere.... retragere din partea parintelui si nu insistenta ori nervi.
Psiholog: “Eu trebuie cedez, eu ca parinte, il las pe copil in pace si merge din acel loc.Il astept un pic sa se linisteasca si ma duc sa ii explic. Punctual prin jocuri, prin intrebari ajutatoare emotiile, cum se exprima acest emotii, incerc sa ajung la nivel lui, a doua oara nu face atit de mare criza.”
Sigur, toate aceste sfaturi sunt greu de urmat in conditiile in care ritmul unei zile de lucru este cel stiut si resimtit de toata lumea. Totusi, reprezinta un prim pas catre o relatie sanatoasa cu cel mic. Cand e linistit, spuneti-i povesti despre cum ati vrea sa vocalizeze ceea ce simte. Abia in astfel de momente sunt sanse sa inteleaga si sa reactioneze ca atare pe viitor.
