Patronul Colectiv povestește ce a făcut după ce a auzit de tragedia din clubul său

Costin Mincu avea 33 de ani atunci când a pus bazele clubului Colectiv, alături de 2 prieteni - Alin Anastasescu şi Cătălin Gancea, anchetaţi cu toţii în procesul Colectiv.

Reporter: „Cum a început povestea clubului Colectiv?”

Costin Mincu: „A plecat dintr-o pasiune foarte mare pentru muzică. Colectiv a fost până în momentul tragediei cotat ca cel mai bun club de muzică live din Bucureşti. Asta a fost direcția lui. Un spațiu dedicat muzicii live. În acel moment, este de notorietate că lipsa spațiilor dedicate concertelor live, fiind mult prea mari sau prea mici...cred că artiștii vă pot confirma că la acel moment era cel mai bun club de nișă în industria muzicii live. Investiţia s-a ridicat undeva la peste 160-170.000 de euro. Cât timp a existat clubul Colectiv, noi nu am scos bani din clubul ăla, ci i-am investit să îl „upgradăm”, să îl aducem din ce în ce mai sus ca și calitate. A fost un club făcut din pasiune şi a fost pentru muzică. Ăsta este adevărul.”

Reporter: „Ce fel de oameni mergeau în Colectiv?”

Citește și

La 3 ani de la Colectiv s-au schimbat doar declarațiile lui Ponta și Bănicioiu. De la ”avem tot” la ”nu eram pregătiți”

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

Costin Mincu: „Colectiv a fost mai mult pe o direcție muzicală, nu pe un gen muzical, dar mai mult în direcția artiștilor români noi, contemporani. Evident, publicul a fost în aceeași balanță: studenți foarte mulți, oameni cu studii superioare, oameni din medii creative, oameni din medii de publicitate, oameni dintr-o zonă frumoasă a societății noastre.”

Reporter: „Unii dintre ei vă erau apropiați?”

Costin Mincu: „Categoric.”

Reporter: „Dintre cei aproximativ 300 de oameni prezenți la Colectiv pe 30 octombrie, aveați relații apropiate cu unii dintre ei, membrii trupei?”

Costin Mincu: „Mai puțin cu membrii trupei dar da, cu o parte eram prieten.”
Reporter: „V-ați pierdut prieteni în Colectiv?”

Costin Mincu: „Da.”

Reporter: „Ce s-a întâmplat în acea noapte, de 30?”

Costin Mincu: „Mă aflam în București, am aflat de la... de la Alin, de la colegul meu, și de la unul din angajații care m-a sunat după câteva minute, în care am încercat să înțeleg ce se întâmplă. Am plecat spre club, când am ajuns acolo nu mai puteam să intru, pentru că toată zona era securizată de poliție și salvări. În momentul în care am văzut că nu pot să intru în curtea fabricii, am plecat către Poliția Capitalei.”

Reporter: „Erați conștient de proporțiile tragediei în momentul respectiv?”

Costin Mincu: „Nu, înțelegeam că s-a întâmplat foarte rău. Mi-au trebuit câteva zile ca să înțeleg ce s-a întâmplat, pentru că nu puteam... nu puteam explica. Am crezut în primele momente că a fost vorba de o explozie, de o scurgere de gaze, pentru că nu-mi puteam imagina, de fapt... Aveam și foarte puține detalii despre ce se întâmplă. Eu mă ocupam de partea de booking. Practic, formația a făcut prin mine rezervarea de dată, dar mai mult despre show nu știam.”

Reporter: „Colegii dvs. știau că vor fi montate artificii?”

Costin Mincu: „Alin, singurul dintre colegii mei care s-a aflat acolo în după-amiaza evenimentului, în timpul montajului – știu asta din declarația lui de instanță – a fost anunțat de unul din angajați că se montează obiecte pirotehnice pe scenă. El se afla în birou, înțeleg că a coborât și le-a interzis clar folosirea de obiecte pirotehnice în cadrul spectacolului. Iarăși am înțeles că el a fost asigurat de pirotehnist că acele artificii sunt cu flacără rece – nu știu nici acum ce înseamnă flacără rece, presupun că nici el nu știa ce înseamnă flacără rece – dar din declarațiile lui știu că a fost asigurat că spectacolul e pus în scenă de către specialiști, că la scenă se afla un pirotehnist de meserie, cu certificare și cu școală.”

Reporter: „Dar știați cu toții că aveați un tavan de lemn.”

Costin Mincu: „Da. Din declarația lui știu cu el le-a interzis acest lucru. Ulterior, ce s-a întâmplat din momentul în care a purtat discuția cu pirotehnistul nu știu să vă spun, dar... poate o să aflăm, sper.”

Reporter: „Ce a urmat pentru dvs. în acea seară?”

Costin Mincu: „La poliție, în acea noapte, m-am dus cu ideea că e singurul mod prin care pot ajuta, pentru că nu știam unde să mă duc. În capul meu era că dacă sunt lucruri cu care pot ajuta, cui să i le spun: te duci la poliție dacă e o tragedie așa mare. În primele momente, nu era nimeni care să poată să stea de vorbă cu noi, ne-au invitat undeva în zona birourilor. Era, practic, o alarmă în instituție. Criminaliștii veneau de acasă, foarte mulți care erau la locul tragediei. A durat câteva ore până când am discutat cu o echipă, doi investigatori, și noi i-am întrebat ce se întâmplă. De la ei am aflat că dimensiunile sunt catastrofale. Tot de la ei am aflat că... primele momente, după părerea lor, era că totul a plecat de la un foc de artificii. Eu, personal, nu știam că există, nici cine execută jocul pirotehnic.”

Reporter: „Știați că aveți în club un material extrem de inflamabil, acel burete?”

Costin Mincu: „Nu. Eu nu pot să înțeleg de ce în acest dosar procurorii nu au considerat că o parte din responsabilitate este a constructorului. Noi am angajat o firmă, care pe internet scria că e cea mai bună firmă de decorațiuni acustice pentru cluburi, o firmă care avea prezentări pentru alte cluburi. Noi am cerut o soluție acustică, ne interesa o soluție acustică.”

Reporter: „Vi s-a zis că e un material inflamabil?”

Costin Mincu: „Nu. Ăsta este unul dintre lucrurile care apasă cel mai mult pe umerii noștri. În opinia publică, totul a plecat de la declarațiile constructorului, date chiar a doua zi, care a ieșit în presă și a spus că ne-a oferit mai multe variante. E foarte simplu că un constructor, care e un profesionist, nu îi poate oferi unui neprofesionist materiale neconforme. Dvs. nu puteți să vă duceți într-un magazin de bricolaj și să vi se vândă o vopsea toxică. Mai mult, vorbesc actele, nu vorbim noi. Pe factura noastră, ce am achiziţionat de la dânsul scrie burete phono-absorbant şi adeziv acustic, așa a trecut dânsul în factorui. Iar specialistul numit de Parchetul General constată că pe facturile lui de achiziţie este burete de tapiţerie şi adeziv de tapiţerie. Aceste documente spun clar că noi am fost înşelaţi de acest constructor. Cumva, nu înțeleg de ce procurorii nu fac nimic în privința acestui constructor, care pot oferi aceste materiale și la trei ani după. Domnii procurori au cerut prin expertiză să înțeleagă dacă buretele se vindea legal pe piață, iar răspunsul procurorilor este: nu. Nu trebuia să se afle pe piață, pentru că nu îndeplinea o serie de norme și o serie de cerințe. Nimeni nu a mai vorbit despre acest burete, iar buretele ăsta poate există şi acum într-o grădiniţă, într-o şcoală, într-un alt club. El are aceeași compoziție chimică și este un material extrem de periculos și, cu toate astea, nimeni nu întreprinde nimic în direcția asta.”

Reporter: „Ofițerii ISU v-au avertizat că nu aveți suficiente căi de acces?”

Costin Mincu: „Nu, iar pentru mine e foarte simplu: dacă ofițerii ISU considerau că acel loc e neconform, cum au putut ofițerii ISU să „trainuiască” și să facă tot ce înseamnă parte de prevenție și protecție la incendiu pentru angajații noștri. Pentru că e un lucru pe care l-au recunoscut în fața procurorilor. Angajații au avut carnetele de protecție și instructajul făcut, sunt angajații care trăiesc și vor spune cine le-a făcut acest instructaj. Nu pot să uit asta: când au venit la prima vizită – că au venit aceeași ofițeri de mai multe ori – au spus că e un loc care arată foarte bine, este extrem de înalt, are foarte puţin mobilier, este în parter, nu e la subsol, nu e la etaj. Îmi amintesc, comparaţia a fost făcută cu Centrul Vechi, că nu este un subsol din Centrul Vechi, ci este un club ok. Sunt documentele... un teanc de documente făcute de dânșii: le-au redactat, le-au adus de la birou, fiind ofiţeri ai Ministerului de Interne. Dumneavoastră aţi putea să nu credeţi un ofiţer al Ministerului de Interne când vă face instructajul pentru personal? Acești ofițeri trebuiau să prevină și să autorizeze. Dacă patronii sunt proşti, păi tu ca instituţie trebuie să faci nişte reguli şi nişte norme, încât să îi împiedici să mai fie proști.”

Reporter: „La trei ani de la Colectiv, simțiți că s-a schimbat ceva, că suntem în siguranță în barurile și cluburile din România?”

Costin Mincu: „Este părerea mea personală, eu cred că nu. Eu cred că este, dimpotrivă, autoritățile și instituțiile competente, care au oameni calificați, pregătiți, se duc cât mai departe de partea de responsabilitate și partea de responsabilitate este lăsată, în continuare, pe umerii unor oameni care nu au pregătire: proprietarii, administratorii, oricine altcineva, dar nu ei – instituțiile care au ca scop să ne protejeze și să ne normeze. Legislativ, văd că toate instituțiile se îndepărtează și mai mult de responsabilitate...”

Costin Mincu: „Nu consider neapărat că sunt demn de iertarea lor, dar asta simt să le spun. Că îi rog să mă ierte şi că-mi pare rău că n-am ştiut să fac ceva ca tragedia asta imensă să nu se întâmple.”

Urmăriți interviul integral în VIDEO.

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5