Povestea unor 14 copii din judetul Cluj care se zbat in saracie
Necazurile vietii nu i-au crutat pe membrii unei familii numeroase din judetul Cluj. Cei doi parinti si copiii lor, 12 la numar si inca doi adoptati, impart de multe ori un pateu si o paine pe zi si dorm, inghesuiti ca sardelele in doua camarute.
Capul familiei nu poate munci, din cauza bolilor de care sufera, iar mama copiilor este nevoita sa stea acasa, ca sa aiba grija de ei. Familia Zahar isi duce zilele in Huedin, in casuta mostenita de la tatal barbatului, care aproape se darama peste ei. Oamenii nu au avut niciodata bani pentru reparatii si de multe ori se duc la culcare nemancati.
Baietii mai mari dorm pe jos, ca sa-i lase pe cei mici, pe parinti si pe surorile lor sa se inghesuie cum pot in cele doua paturi existente in casa. Muncesc cu ziua pe unde pot doar copiii mai mari. Capul familiei are o pensie mica de boala, dupa ce a fost diagnosticat cu diabet, hernie de disc si o afectiune la inima. In ciuda acestor greutati, el si sotia lui nu au acceptat sa-i lase in grija statului pe cei doi nepotei, ai caror parinti s-au prapadit si i-au infiat, oferindu-le macar putina caldura sufleteasca.
Copiii, mezinul de 5 ani, iar cel mai mare de 19, traiesc intr-o saracie greu de descris. Cei mici se joaca in curte construind locuinta visurilor lor, din resturi de caramizi. Parintii stiu insa ca niciodata nu o vor putea transforma in realitate.
Neputincios, tatal copiilor spune ca daca nu ar fi baietii mai mari, ar muri cu totii de foame. Omul sufera cand isi aminteste ca anul trecut, se descurcau atat de greu cu banii, incat cei mici ajunsesera sa cerseasca mancare pe strazi. A aflat asta de la niste vecini care i-au vazut.
Ca sa sature atatea guri, mama gateste cate o oala mare cu ciorba de cartofi, ori fasole; carnea este o raritate pe masa lor. Nu au frigider, insa nici nu-i simt lipsa, pentru ca nu ar avea cu ce sa il umple. Chiar si asa, in saracia in care se zbat, copiii tot mai au puterea sa viseze.
In timp ce copiii isi doresc jucarii si dulciuri, parintii spera ca printr-o minune sa faca rost de niste materiale de constructii, cu care sa poata repara casa acum, in prag de iarna.