„Școala trebuie să fie cu fericire și bucurie, nu cu tras de urechi”. Cum luptă doi nemți cu abandonul școlar în Harghita
În țara în care statul demonstrează că nu poate rezolva problema abandonului școlar, asociațiile de voluntari intervin pentru a-i ţine pe copii aproape de carte.
Apar centre educaționale în zone vulnerabile și datorită unor străini care încearcă să le insufle fetiţelor şi băieţilor interesul pentru școală. Nu în ultimul rând, să le stimuleze creativitatea. Campania ''România Eșuată'' vă arată astfel de cazuri, dar și cum autoritățile se laudă cu scheme de sprijin, deşi în realitate, bifează întâlniri care nu duc la un rezultat eficient.
E luni dimineața și e întrunire importantă în aula unui colegiu de prestigiu din Iași. Organizator - Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin, care lansează un proiect menit să adune la aceeași masă guvernanți din diverse domenii de activitate. Invitați, ministrul Familiei, cel al Muncii, un secretar de stat de la Educație și oficiali locali. Rând pe rând s-au adresat directorilor de la școlile din județ, chemați de inspectorat, chipurile, să afle cum poate fi prevenită părăsirea școlii.
Declarativ, se anunță înființarea unui Observator Național al Copilului, un registru în care să figureze și elevii cu risc de abandon. De asemenea, se promite activarea unor comitete locale, care să semnaleze problemele copiilor dar și amenajarea unor spații pentru mamele minore, în care să își lase pruncii, pe durata orelor de curs.
În fața noianului de promisiuni…directorii de școli par a fi mai atenți la ce se întâmplă pe rețelele de socializare. Oficialii de la București spun ce au de spus, dar nu mai stau să participle la dialogul cu directorii de școli ori cu reprezentanții societății civile, așa cum ersa preconizat. Renunță și la declarațiile de presă.
Cristina Chiriac, preşedinte CONAF: „Eu cred că este un flagel al societății românești și dacă nu începem să îl contracarăm de la rădăcină, dar nu prin strategii generale, pentru că ce funcționează în Iași nu va funcționa la Vaslui sau Brașov. Ne trebui strategii individuale!”
Singurul care pune punctul pe „i” și aduce în discuție situația reală din judeţul Iaşi, unul din județele cu cele mai multe probleme privind abandonul școlar, este un preot din oraș. Părintele Damaschin, cel care are în grijă peste 10.000 de copiii, din satele sărace, și pentru care a înființat o Asociație prin intermediul căreia îmbracă, de trei ori pe an, prichindei de la țară, iar pe cei cu rezultate bune la școală îi sprijină cu cazare la oraș, pentru a putea merge la liceu și Facultate.
Sorin Ion, secretar de stat la Ministerul Educației: „Aș putea enumera rechizite școlare, bani de liceu, bursă profesională, cele patru categorii de burse școlare pe care le avem acum în dicuție.”
Părintele Damaschin: „Cum să fie eficiente dacă ele vin atunci când nu mai e nevoie de ele? De ce prin noiembrie, decembrie, târziu, mă trag bursierii de mână, părinte nu au ajuns bursele. Nu știu, Ministerul Educației, domnule secretar de stat, păcat că au plecat ceilalți, poate și cei de la Finanțe, de ce banii promiși ca vouchere, când copilul trebuia să meargă la școală pe 4 septembrie, vor ajunge probabil, undeva în noiembrie, decembrie?”
Reporter: „E greu să mergi la şcoală?”
Miruna, elev clasa a 5-a: „Cam da, pentru că e în satul vecin.”
Sunt multe locuri din țară unde inițiativele voluntarilor fac diferența și amână abandonul școlar. La Popricani, tot din donații a fost ridicat un centru modern, pentru afterschool, dotat și cu cantină, în care 60 de copilași pot sta după ce se termină orele. În clasele unde vin profesori voluntari există table inteligente, iar copiii care rămân în urmă cu material pot recupera, dar mai ales pot vedea că procesul de învățare poate fi și altfel, mai atractiv.
Bogdan Tănasă, asociația Casa Share: „Noi îi aducem aici și prima oară mănâncă, asta e sala de mese. E foarte important să aibă copilul o masă caldă. Nu poți face altfel educație. El dacă ajunge acasă în acel mediu defavorizat, cu părinți iresponsabili, că altfel nu pot să îi spun, el îl trimite la 1 după-amiază, la 40 de grade, la prașilă, fără mâncare.”
Tot școala trebuie să fie și un loc în care copiii să dezvolte bucuria descoperirii de lucruri noi, un loc în care să își pună în valoare creativitatea și curiozitatea nativă, în care să vrea să vină și pe burta goală și cu haine ponosite. Asta vor doi soți nemți, el IT-ist și ea profesor de religie, care s-au mutat din Germania, la Lovnic, în județul Harghita. Sunt de șapte ani în România și acum amenajează un afterschool într-o fostă biserică evanghelică a comunității de sași din zonă. Dar fac și lecții cu copiii, plus sesiuni de teatru, desen şi muzică, în aer liber, la fel cum studiau și ei în Germania, când erau copii.
Michael Schoell, voluntar din Germania: „Așa ar trebui să fie școala, cu fericire, bucurie, nu prin presiuni și tras de urechi.”
Reporter: „Îi văd bucuroşi, activi.”
Michael Schoell, voluntar din Germania: „Da, aşa sunt toți copiii! Sistemul de la început omoară această creativitate și interesul, din păcate.”
Christiane Schoell, voluntar din Germania: „Astăzi lucrăm cu păpuși și asta am văzut că lipsește din școala românească e creativitatea.”
Reporter: „E important ce faceți aici?”
Christiane Schoell: „Voi ce spuneți? Da!”
Michael Schoell, voluntar: „Să fie totul într-un mod pozitiv, nu prin concurență și pedeapsă, dacă nu înveți rămâni prost, asta nu funcționează.”
În România, băieţii abandonează şcoala într-un număr mai ridicat decât fetele, iar în zonele rurale vulnerabile, doar 36% din copii merg la școală.
