Victor Rebengiuc, la 80 de ani. Povestea de dragoste dintre el si public merge mai departe
O viata traita frumos, pentru sine, dar mai ales pentru altii, actorul Victor Rebengiuc implineste astazi 80 de ani si pe cei mai multi dintre ei i-a petrecut, cum spunea mai demult, in pielea altuia.
Au fost aproape 100 de roluri in teatru si film, in care artistul a investit pasiune, grija, rabdare si risc.
Pentru ca un nou personaj poate aduce cu sine, la fel ca orice relatie, o nepotrivire de caracter. Insa privind inapoi cu mandrie, Victor Rebengiuc poate spune ca pentru actorie, are aceeasi iubire ca la inceput.
Rebengiuc numara, cu serenitate, 80 de ani de viata si aproape sase decenii de roluri, multe imposibil de uitat. Pe scena de teatru, pe platoul de film, actorul surade in continuare cu inteles. Priveste patrunzator si, indiferent de personaj, convinge fara drept de apel.
De o modestie aproape nefireasca intr-o breasla unde vanitatea si orgoliile, de ce mai multe ori, vin la pachet cu faima, actorul Victor Rebengiuc este stiut de romani fie ca Moromete, Apostol Bologa, Tanase Scatiu sau, mai recent, Ion din "Medalia de onoare". Romanii au aratat ca il pretuiesc enorm, cand a fost dezvelita o stea cu numele sau pe Aleea Celebritatilor din Capitala, in urma cu doi ani.
A fost o ocazie rara pentru admiratori sa il vada pe Rebengiuc profund emotionat, cu vocea usor tremurata, jucandu-si propriul rol. A facut tuturor o promisiune ferma: ca isi va duce misiunea artistica pana la capat.
Actorul a fost nevoit, la un moment dat, sa faca si aceasta concesie. In prima parte a carierei, aprecierea venea din aplauze si din vorba dusa din om in om. Apoi, la festivalul de la Cannes, filmul in care juca rolul principal a castigat premiul pentru regia semnata de Liviu Ciulei.
Societatea de azi are cultul premiilor. Filmul "Medalia de onoare" a fost remarcat chiar inainte sa iasa pe marele ecran.
Apoi Rebengiuc insusi a remarcat cat de usor se lucreaza cu generatia care vine din urma.
"Perfect", au spus, de nenumarate ori, multi spectatori ai sai de la teatru. Ceilalti au ramas fara grai.
Senin, tonic, la nevoie feroce, mereu stapan pe cei tintuiti in scaune, Rebengiuc isi continua misiunea de actor - emblema ai unui popor care cauta, din cand in cand un refugiu.
Probabil ca, pasagera sau nu, exista o fericire pe care ne-o daruieste actorul. Iar povestea de dragoste dintre acesta si publicul sau merge mai departe.
La multi ani, Victor Rebengiuc!
