Cine este responsabil de moartea prizonierilor de la Olenivka? Rusia dă vina pe Ucraina și rachetele HIMARS | GALERIE FOTO
În dimineața zilei de 29 iulie, la doar câteva ore după ce peste 50 de prizonieri de război ucraineni au fost uciși într-un centru de detenție din regiunea Donețk, un reporter rus ajuns la fața locului a prezentat rămășițele unei rachete HIMARS.
Acesta a fost începutul unei ofensive mass-media ruse, cu un mesaj pe cât de cinic, pe atât de brutal.
Potrivit versiunii Moscovei asupra evenimentelor din 29 iulie, Ucraina și-ar fi ucis proprii soldați cu rachete HIMARS, pentru că nu dorea ca aceștia să mărturisească crime de război și pentru a-i descuraja pe alții să se predea.
Un înalt oficial al Republicii Populare Donețk (RPD), Eduard Basurin, a susținut că „după ce prizonierii de război ucraineni au început să vorbească despre crimele pe care le-au comis la ordinul autorităților politice ale Ucrainei, a avut loc un atac”.
Ucraina a negat vehement afirmațiile, președintele Volodimir Zelenski numind atacul „o crimă de război deliberată a rușilor”.
Mulți dintre prizonierii din centrul de detenție Olenivka aparțineau regimentului naționalist Azov. Ei fuseseră transferați acolo după ce s-au predat la uzina siderurgică Azovstal din Mariupol, în luna mai.
Azov este visceral urât de ruși, iar sentimentul este reciproc.
Este posibil ca Ucraina să-și țintească proprii soldați, mulți considerați eroi pentru rezistența lor la Azovstal, chiar și în timp ce dormeau?
O investigație CNN bazată pe analiza videoclipurilor și a fotografiilor de la fața locului, a imaginilor din satelit dinainte și după atac, dar și a muncii experților criminalistici, concluzionează că versiunea rusă a evenimentelor este foarte probabil o născocire. Aproape că nu există nicio șansă ca o rachetă HIMARS să fi provocat pagube depozitului în care erau ținuți prizonierii.
O serie de experți au spus pentru CNN că atacul asupra închisorii este incompatibil cu loviturile rachetelor HIMARS, însă nu pot spune cu certitudine ce a ucis și a rănit atât de mulți prizonieri. Având în vedere că accesul nu este permis în incinta închisorii, asta face ca ancheta să rămână fără concluzii definitive.
Cu toate acestea, experții spun că majoritatea semnelor indică faptul că s-a produs un incendiu imens și, conform mai multor martori, nu s-a auzit niciun zgomot al vreunei rachete care să lovească închisoarea.
Scenariul unui bombardament cu rachete HIMARS, exclus de experți
În dimineața de după explozie, reporterul rus, Andrey Lazarev, a arătat fragmente ale unei rachete HIMARS, ba chiar mai mult, surprinzând și un număr de serie, asta în ciuda faptului că incendiul a provocat distrugeri masive și a carbonizat cadavrele victimelor.
Mai mulți experți în arme au declarat pentru CNN că imaginile și videoclipurile de la Olenivka sunt incompatibile cu un atac cu rachete HIMARS.
Expertul în arme,Chris Cobb-Smith, care a analizat imaginile și videoclipurile de la fața locului, spune că un depozit cu pereți subțiri și acoperiș metalic, așa cum este clădirea lovită, nu ar fi stat rezistat dacă ar fi fost lovit de o rachetă HIMARS.
„Nu există crater nicăieri în acele videoclipuri, paturile nu s-au mișcat, stâlpii nu sunt deteriorați, dar sunt vizibile daune masive provocate de incendiu. Dacă ar fi un sistem de rachete cu lansare multiplă ghidată, ai vedea cratere, tavane și pereți sparți, corpuri aruncate în aer”, a spus Cobb-Smith.
Oficialii americani au ignorat, de asemenea, ideea că a fost folosit un HIMARS. Un oficial a declarat pentru CNN: „Aceasta, cu siguranță, nu a fost o HIMARS”.
„Este clar pentru experții noștri în explozivi că aceasta nu a fost o lovitură cu explozibil puternic din exterior. Este mult mai probabil să fie vorba de o incendiere din interiorul locației”, a mai spus un alt oficial.
Nu are niciun sens ca Ucraina să fi folosit rachete HIMARS
Mai mulți analiști au mai spus pentru CNN că ar fi avut puțin sens ca Ucraina să folosească o rachetă HIMARS dacă ar fi vrut să lovească clădirea. Locația este la aproximativ 15 kilometri de linia frontului. HIMARS este o armă scumpă folosită pentru țintirea cu rază mai lungă de acțiune. De asemenea, ar fi fost mai ușor de urmărit decât stocurile mari de rachete din epoca sovietică ale Ucrainei.
Un oficial NATO a declarat pentru CNN că „HIMARS nu este conceput pentru acea „țintire apropiată”. La fel ca obuzierul, este proiectat pentru rază lungă de acțiune, ca artilerie. Nu are sens ca HIMARS să fie folosit în acest fel. Ucrainenii au alte arme pentru acele distanțe scurte”.
Serviciul de securitate ucrainean, SBU, a lansat o presupusă interceptare a unui dialog dintre doi militari separatiști care vorbeau despre atac a doua zi după ce acesta a avut loc. Unul spune: „Nu au existat semne de intrare tipică a obuzelor sau ceva de genul, niciun șuierat, nimic”.
În schimb, spune el, s-au auzit trei explozii în interiorul depozitului. „Cel mai probabil, au pregătit o explozie înăuntru, din timp”.
Oficialii ucraineni cred că focul puternic din interiorul depozitului a fost cauzat de o armă termobarică
Procuratura Generală, care consultă experți internaționali, a declarat pentru CNN că evaluările publicate până acum „infirmă în mod rezonabil versiunea rușilor conform căreia forțele noastre armate au lansat un atac cu rachetă asupra locului de detenție a prizonierilor și confirmă, de asemenea, versiunea noastră despre utilizarea arme termobarice”.
O armă termobarică este în esență o bombă cu vid, care aspiră tot oxigenul din aer și generează căldură foarte mare, foarte rapid. Forțele ruse au folosit deja astfel de arme în conflictul din Ucraina. Una dintre ele, RPO-A Shmel, eliberează un nor exploziv volatil care arde în aer și creează o minge de foc de energie termică ridicată pe o suprafață de câțiva metri pătrați. În esență, ucide prin presiune ridicată, provocând hemoragie internă și organe interne rupte.
Semne de mișcare
Cu doar câteva zile înainte de atac, dovezile indică faptul că gardienii ruși, care au preluat comanda centrului Olenivka la mijlocul lunii mai, au mutat zeci de prizonieri ucraineni în depozitul din „zona industrială” a complexului din blocurile principale de celule.
Nu se știe de ce, dar blocurile principale au devenit supraaglomerate.
În presupusa interceptare a dialogului dintre cei doi militari separatiști, unul dintre ei spune: „Erau 200 de oameni acolo. Alaltăieri au fost transferați din barăci, din trei barăci.”
Iar soția unui prizonier de război a declarat pentru CNN că, cu două zile înainte de atac, câțiva luptători Azov au fost transferați în deposit „tocmai cei care erau periculoși și au încercat să se răzvrătească”.
Rezervoarele de apă au fost instalate în afara depozitului după 27 iulie, potrivit imaginilor din satelit. Apar pe videoclipuri din 29 iulie, în dimineața de după atac.
Rușii par foarte reticenți în a oferi acces la site investigatorilor independenți sau agențiilor internaționale. La 31 iulie, la trei zile după atac, Ministerul rus al Apărării a declarat că „în interesul de a efectua o investigație obiectivă”, a „invitat oficial experți din ONU și Comitetul Internațional al Crucii Roșii”.
Între timp, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, care a fost puternic implicat în transferul inițial al prizonierilor de la Azovstal la Olenivka, spune că mai multe solicitări de a vizita locul au rămas fără răspuns.
La aproape o săptămână după eveniment, CICR a declarat: „Nu ni s-a permis accesul la prizonierii de război afectați de atac și nici nu avem garanții de securitate pentru a efectua această vizită”.
Deocamdată, există doar indicii despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Și, având în vedere promovarea de către ruși a scenariului neplauzibil HIMARS, acele indicii indică un efort elaborat, dar stângaci, sub steag fals.
IMAGO
IMAGO
Getty
Getty
Getty
Getty
IMAGO
IMAGO
IMAGO
IMAGO
IMAGO
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
-Photoroom.png?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=1280%2C716%2C0%2C0&w=1280)
