România se află pe locul 6 în Europa în ceea ce priveşte cantitatea de antibiotice administrate animalelor
România se afla pe locul 6 în Europa în ceea ce priveşte cantitatea de antibiotice administrate animalelor.
Peste 230 de tone de antimicrobiene au fost date animalelor într-un singur an, arată statisticile recente. Proporțional, riscul de a consuma alimente ce conţin antibiotice este foarte mare, iar organismul nostru poate să dezvolte o rezistenţă la aceste substanţe. Specialiştii spun că în cazul unor infecţii tratamentul ar putea să nu dea rezultate.
Tetraciclina şi penicilina sunt cele mai folosite antibiotice în zootehnia din ţările europene. În Spania au fost vândute, într-un singur an, peste 1.700 de tone. Pe locul doi s-a situat Italia, cu aproape 950 de tone, urmată de Polonia şi Germania, cu peste 700 de tone. În România, dacă ne raportăm la numărul de animale crescute, consumul de antibiotice în sectorul zootehnic este foarte mare: peste 200 de tone.
Cornel Gingărașu, medic veterinar: ”Cel mai periculos este atunci când sunt administrate în cantitate foarte mică în furaje, ca aditiv furajer. Adică este vorba de circa 200 de grame la o tonă de furaj. Aceste cantităţi mici de antibiotice, care sunt şi cele mai periculoase, pentru că sunt pe termen lung şi în cantitate mică, crează cel mai uşor sursele de bacterii rezistente. Acestea se administrează pentru stimularea creşterii, pentru oprirea infecţiilor cu Escherichia Coli, cu Salmonela”.
Problema este că, peste tot în lume, nu doar animalele bolnave sunt tratate cu antibiotice. Iar cifrele, de-a dreptul îngrijorătoare, au fost luate în discuţie şi în cadrul Consiliului Ştiinţific al Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi de Siguranţa Alimentelor.
Petru Alexe, Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor, Galaţi: ”Peste 90 la sută din medicamentaţia care se utilizează pentru animale se adresează animalelor sănătoase. Se aduce un tratament în hrană, se dă oral şi în loc să se repartizeze numai animalelor bolnave, se administrează întregului lot de animale”.
Teoretic, dacă este respectată prescripţia medicului veterinar, proprietarul animalului tratat cu antimicrobiene trebuie să respecte un timp de la administrarea medicamentului până la sacrificare.
Marian Arsene, director DSVSA Brăila: ”Atunci când medicul veterinar face un tratament, el înmânează proprietarului de animale un formular, o notificare, prin care îi aduce la cunoştinţă faptul că animalul respectiv a fost tratat cu un anumit antibiotic, iar timpul de aşteptare pentru carne, lapte – în funcţie de animal – este de atâtea zile."
Petru Alexe, Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor, Galaţi: ”Partea cea mai riscantă este faptul că, aducând în alimentaţia umană nişte cantităţi mici, permanente, de antibiotice, se creează o rezistenţă în interiorul organismului uman, o adaptare şi o rezistenţă a acestor microorganisme în cazul unor infecţii majore”.
O primă măsură în acest sens a fost pusă în aplicare în 2006, când UE a interzis stimularea creşterii animalelor prin utilizarea antibioticelor. Pentru o perioadă îndelungată de timp, însă, oricine a putut cumpăra substanţe antimicrobiene de la farmaciile vererinare, fără o prescripţie a medicului specialist. Situaţia a fost reglemetată în ţara noastră abia în urmă cu doi ani. Conform statisticilor realizate în UE, rezistența antimicrobiană ucide anual circa 25.000 de oameni în Europa.
Aproximativ 50% din producţia mondială de antibiotice este utilizată în zootehnie şi acvacultură.
