Rămas bun, Andrei Gheorghe. Realizatorii de radio nu-l uită pe cel care a spart șabloanele
"Salutare, națiune!". Așa l-am cunoscut noi, toți, pe Andrei Gheorghe. Era strigătul lui de revoltă, dar și modul sau de a fi. Andrei Gheorghe și-a trăit viața până la capăt, fără nici un compromis.
A spus adevăruri dureroase, uneori fără să-și aleagă vorbele.
Unii au apreciat asta, alții l-au hulit. N-a fost un om comod și nici nu și-a propus. Le-a vorbit însă din inima oamenilor și i-a îndemnat să nu le fie teamă de adevăr și de cuvinte.
La început a fost cuvântul. Cu acest crez, Andrei Gheorghe a trăit într-o permanentă încleștare cu viața, cu el însuși, cu limitele, pentru a-și proclama libertatea. A spus totul exact așa cum credea.
Andrei Gheorghe: "Cred că sunt cea mai tare voce de la PRO FM. Dar nu sunt cea mai tare voce de la PRO FM, sunt cea mai tare voce din România. Dar nu sunt cea mai tare voce din România, sunt cea mai tare voce din lume.”
Cu aroganță, dar și cu profunzime, a adus naturalețea în discursul public și i-a somat și pe ceilalți să vorbească liber, într-o vreme în care curajul de spune ce gândești abia mijea.
Andrei Gheorghe: "Asta m-a enervat. Nu putem face nimic. Acceptarea, resemnarea, nimic nu se poate schimbă, totul va rămâne etern la fel."
Cu adevăruri spuse tranșant, cu o charismă a povestitorului hipnotică, emisiunea "13-14" din anii '90, de la PRO FM, a ajuns să fie ascultată de milioane de oameni și a deveit cel mai longeviv talk-show la un radio comercial.
Vocea lui gravă, fermă, dura, lucidă și mai ales inconfundabilă a spart șabloanele cu "Midnight Killer", un show de noapte, unde a și bătut recordul la numărul de ore petrecute în emisie.
Andrei Gheorghe: "De ce eu am ajuns în radio, de ce am ajuns aici? Cineva, acolo sus a fost foarte atent și a zis după ce am trecut prin 20-30 de meserii, a spus aici trebuie să ajungi."
Florin Călinescu: ”Andrei este un om care a ars într-un fel personal, asumat și responsabil, absolut de când îl știu eu din '90 și un pic... Așa a vrut să trăiască, așa a vrut să vorbească, așa a vrut să existe, așa a vrut să trăiască, așa a vrut să apară, așa a vrut să dispară...''
Vlad Craioveanu, realizator radio: "Știi ce avea special ca om de radio? Ce n-au 95% dintre oamenii de radio de acum. Avea verbul la el, avea creativitate, imaginație, o minte speculativă, avea coloana vertebrală, nu mințea și era dușmanul la proști. A fost, dacă vreți, profesorul de libertate. Un om care m-a învățat să fiu liber cu adevărat".
Lucian Mândruță: ”Era un om care putea să te umple de înțeles, de sens, de viață, în 20 de minute de televiziune sau radio și în același timp care putea să te enerveze, să te miște, să te scoate din sărite cam în 30 de sec, era un om al extremelor. ''
Vlad Petreanu, realizator radio: "Le-a dat spațiu de emisie tuturor ascultătorilor săi, pentru că el credea că liberatea de exprimare trebuie exercitată ca să fie apărată."
O viață trăită fără rest, într-un zbucium infinit, într-o lupta continuă cu cei care reprezentau sistemul și interdicțiile, dar și cu o lume în care nu se mai regăsea de mult. Nu și-a ascuns niciodată dezamăgirea față de modul în care a evoluat societatea românească din 1989 încoace.
Anul trecut, în septembrie, postase pe Facebook un mesaj, ca o premoniție, ca un blestem.
Andrei Gheorghe: "Sunt obosit. Am fost generația de sacrificiu și am crezut că după un drum lung și greu o să ajungem într-o poiana cu soare și flori. Dar nu a fost așa. (...) în jurul nostru doar mizerie și dezmăț și nu mai pot și nu mai am răbdare. Sunt obosit și drumul nu se mai zărește."
Suflet pe jumătate rus, născut în 1962, la Lipețk, unde tatăl lui, român, studia la școală de aviație, Andrei Gheorghe a alternat întotdeauna între o sensibilitate dureroasă și o revoltă contra banalului. Și își lua puterea din idei și cuvinte, mai ales că era de formație filiolog .
Și găsit calea în radio - s-a lansat în 1990, la Constanța, orașul în care a copilărit. În 1996 a început aventura PRO FM și, apoi, PRO TV, unde Andrei Gheorghe a devenit una dintre cele mai cunoscute voci din spațiul public. Și-a urmat mereu, izbăvitor, conștiința.
"Îmi plac oamenii vii și mă revoltă oamenii morți. Mă revoltă cei care au murit din viață."
"Să nu uitați niciodată de inimile voastre. Orice ar fi, întotdeauna, cel mai bun răspuns, cea mai mare și profundă înțelepciune o să o găsiți în inima voastră."
Au urmat apoi și câteva roluri în cinema - colaborări cu Costa Gavras și Francis Ford Coppola, dar și emisiunea "Lanțul Slăbiciunilor". Andrei a rămas mereu același rebel care arde, ducându-și uneori ideile până la autodistrugere.
Florin Călinescu: ''S-a consumat, pentru că el însuși era într-o fuziune nucleară continuă. Nu s-a stins niciodată, pauzele cred că l-au consumat mai mult. Probabil că atunci când era la microfon se liniștea puțin."
Credea în cărți, citea enorm și spunea că educația se face în bibliotecă. În presă i-a inspirat pe mulți și i-a provocat până la despărțire. În ultima vreme era tot mai singur.
Pe 19 februarie, Andrei Gheorghe a postat ultimul mesaj. Până la ultimul cuvânt, Andrei n-a făcut compromisuri: "Totul trece. În cazul de față a trecut și ultima interdicție și după 30 de zile va spun iarăși, salutare! M'am întors și sunt același, cu aceleași ocupații. Voi continuă să trollez demnitari, medici, profesori, popi, îngeri, catedrale, antisemiți, homofobi, legionari, negaționiști."
"Nu murim o singură dată, ci murim de mai multe ori, încep să moară apropiații și exersezi acest lucru. Noi realizăm acum, zona asta de rețele sociale de consternare, de colegi, prieteni, noi realizăm că nu mai avem atât de mult și nu mai suntem atât de tineri."
Andrei Gheorghe, omul, s-a stins după atâta zbucium. Însă vocea lui va continua să ne urmărească, asemeni unei instanțe care nu uită și nu iartă.
Rămas bun.
