Petrica Popa, actor al Teatrului "Nottara" mai bine de 50 de ani, a decedat

Conform unui comunicat al Teatrului Nottara, duminica, 9 iunie 2013, ora 11:00, va fi depus in foaierul Teatrului “Nottara”, unde va avea loc si slujba de inmormantare, la ora 13:00, urmata de inhumarea de la Cimitirul “Bellu”, din Bucuresti.

"Un fel de Malek al scenei, cu un umor personal sec, precis, natural, actorul s-a nascut la Hunedoara, pe 3 iulie 1929, intr-o familie in care cumsecadenia si onestitatea se aflau la loc de cinste. Tatal sau, profesor de limba si literatura romana, a fost pasionat de teatru, iar fiul a inceput teatrul ca elev. Petrica Popa a urmat cursurile cunoscutului Colegiu “Diaconovici Loga” din Timisoara si a facut parte din cercul de teatru al liceului, perioada in care a interpretat roluri in fata unui public format din parinti, profesori si elevi.

Asa a descoperit marele mister care este teatrul, apoi, in mod firesc, a absolvit Institutul de Arta din Timisoara, specializarea Actorie; a avut ca profesori personalitati ale artei scenice, precum Lilly Bulandra si stefan Braborescu." - se arata in comunicatul Teatrului Nottara.

In 1949, a fost angajat la Teatrul de Stat din Turda, unde a avut parte de sase roluri intr-o singura stagiune. A colaborat cu regizori importanti ai acelei perioade, Val Mugur si Ion Olteanu; Ion Sahighian, mentor al mai multor generatii de artisti, director la Teatrul Armatei – astazi “Nottara” – l-a descoperit si l-a adus la Bucuresti, in 1954.

Citește și

Actorul Robert F. Chew din serialul "The Wire" a murit la 52 de ani de infarct

Momentul în care judecătoarea Ancuţa Popoviciu îl strigă pe Sebastian, ucis la 2 Mai de Vlad Pascu: „A decedat o victimă? Vă rog să nu vorbiți” | AUDIO

Petrica Popa a fost actor al Teatrului “Nottara” mai bine de cincizeci de ani, cu fidelitate si profesionalism nedezmintite peste timp. Intalnirea cu Ion Sahighian a fost hotaratoare pentru o cariera in care nu au lipsit rolurile mari si rolurile mici, satisfactii, dar si dezamagiri. O viata plina, in care nimic nu i-a stirbit bonomia; a ramas mereu tanar si la fel de generos.

A interpretat peste o suta de personaje, dintre care: Pickering (Pygmalion de G.B. Shaw, regia: Sanda Manu), Ipingescu (O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale, regia: Dan Micu), Grigore Dragomirescu (Citadela sfaramata de Horia Lovinescu, regia: Mihai Berechet), Le Bret (Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand, regia: George Rafael), Piscik (Livada de visini de A.P. Cehov, regia: Dominic Dembinski), Anselme (Avarul de Molière, regia: Dominic Dembinski), Prosper Ladino (Parjolul de Cezar Petrescu), Episcopul Folliot (Thomas Becket de Jean Anouilh), Vitek (Enigmatica doamna M de Karel Čapek), Kranski (Transfer de personalitate de Dumitru Solomon), Subcomisarul si Unchiasul (Capul de ratoi de George Ciprian).

A fost aplaudat in spectacole longevive precum: Baietii veseli; Adio, Charlie; Idioata; a cantat si a dansat in musicalurile: Lady X; Cuibul; Sus pe acoperis, In sac sau Miresele capitanului. Numeroasele aparitii in emisiuni de divertisment, la teatrul de televiziune si la cel radiofonic, intregesc o cariera impresionanta.

Actorul Petrica Popa a fost onorat cu distinctii importante: Premiul de interpretare, pentru rolul Vasea, in spectacolul Asa va fi de N. Simeonov, regia: Lucian Pintilie, la Festivalul tinerilor actori din teatrele dramatice – 1957; Premiul de interpretare, pentru rolul Mihalache Dometie, din spectacolul Martorii sunt de fata de Virgil Stoenescu, regia: Cristian Hadjiculea, la Gala Teatrului Istoric – 1986; Premiul pentru cel mai bun spectacol al anului (1987), pentru O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale, regia: Dan Micu (a interpretat rolul Ipingescu).

"Am imbatranit odata cu Teatrul Nottara. Cincizeci de ani de fidelitate, fara a-l parasi nicio zi! Am avut multe impliniri, reusite, satisfactii. Dar si dezamagiri, momente mai dificile peste care am reusit sa trec scrasnind din dinti, ambitionandu-ma sa-mi fac profesia bine si cu daruire. in primii ani petrecuti aici, am avut privilegiul sa fiu coleg si partener cu mari personalitati. Ii urmaream fermecat la repetitii si la spectacole, cautand sa invat din secretele mestesugului pe care-l stapaneau cu virtuozitate, asa cum astazi urmaresc jocul tinerilor colegi, cautand sa ma acordez modului lor de interpretare.

De la Ion Sahighian, George Vraca, V. Maximilian si, mai tarziu, de la George Constantin, am invatat ce inseamna constiinta actoriceasca, adevarata dragoste de teatru si sfanta seriozitate profesionala. Respectul pentru public, pentru partener, respectul fata de tine insuti. Imi revin in minte vorbele pe care mi le-a spus maestrul Sahighian: <> Poate ca tocmai bucuria scenei inseamna, de fapt, talent. Iar talentul, daca e intr-adevar talent, impune demnitate. (…) La varsta mea, si dupa o cariera actoriceasca de cincizeci si cinci de ani – din care cincizeci, neintrerupt, pe aceeasi scena – verbele se conjuga mai mult la trecut si, doar cu putin curaj, si la prezent. Nu vreau sa credeti ca aceste ganduri sunt triste. Dimpotriva, sunt multumit de ceea ce am realizat in profesie si in viata.” - (fragment din interviul pe care Petrica Popa l-a acordat Andreei Dumitru, pentru Revista Teatrul Azi, in octombrie 2004, la aniversarea a cincizeci de ani de activitate neintrerupta in Teatrul Nottara)

Articol recomandat de sport.ro

Ireal! O bombă de 500 de kilograme, lângă un stadion din Bundesliga