Paștele aduce laolaltă familiile despărțite de mii de kilometri. Românii din pribegie s-au strâns în vămi, ca să ajungă acasă
Paștele aduce laolaltă și familiile despărțite de mii de kilometri. Mulți dintre românii care lucrează în străinătate vin în țară ca să stea cu cei dragi câteva zile. Însă, până ajung acasă, trec prin vamă.
Într-unul dintre cele mai tranzitate puncte de la frontiera de vest, românii au așteptat zeci de minute.
Peste 30.000 de persoane au intrat în țară, în ultimele 24 de ore, numai pe la punctul de frontieră Nădlac 2. Mulți români care lucrează în străinătate sperau că până de Paște vom fi în spațiul Schengen și terestru și nu vor mai sta la coadă la frontieră.
Șofer: „E unica vamă terestră pe toată comunitatea europeană. Pierdere de timp inutilă.”
Aici, deși au fost deschise șase benzi, oamenii tot au așteptat și 40 de minute ca să intre în țară. La vama de lângă, unde a fost un singur flux de intrare, au stat și mai mult.
Cei care sosesc în țară pe ultima sută de metri sunt în mare parte români care muncesc în Franța și Germania, și au putut să își ia doar câteva zile libere de la serviciu, și au ținut neapărat să le petreacă în țară cu familia.
Mulți vor pleca înapoi chiar din a doua zi de Paște
Șoferiță: „Nu ne permitem mai mult în țara noastră.”
„Îi destul de bine. Decât nimic, tot e mai bine” spune altcineva.
Dar oricât de scurt ar fi timpul petrecut acasă, pentru fiecare este important.
Șofer: „Ea își vede bunicii maxim o dată, de două ori pe an și le e drag, e primul lor nepot, nepoțică. Din 2015 nu am mai fost acasă de Paște.”
Cei norocoși sunt deja de câteva zile cu familiile lor. Soții Leordean au plecat în urmă cu 30 de ani din Borșa, județul Maramureș. S-au stabilit în Lodi, Italia şi au propria afacere. Familia vine în țară de cel puțin 2 ori pe an.
Călina Leordean: „Cele mai frumoase lucruri în viaţă nu sunt cele materiale, sunt persoanele, amintirile, emoţiile şi zâmbetele, de asta ne-am întors acasă şi ne întoarcem de fiecare dată cu drag."
Alesia Leordean: „Mă simt acasă chiar dacă am crescut în Italia. Îmi place să mă întâlnesc cu bunica mea, cu mătuşica mea preferată, cu verişorii.”
Cât stau acasă, oamenii își fac timp se se ocupe și de gospodăriile lăsate în urmă.
