Interviu cu supravietuitoarea Elena Mester. Ultimele cuvinte ale soferului inainte de accident
In studioul Stirilor ProTV, Andreea Esca a stat de vorba cu doamna Elena Mester, supravietuitoare a accidentului din Muntenegru.
Andreea Esca: Ati fost in acel autocar al groazei. Ce s-a intamplat in momentul in care ati iesit din tunel. Va mai amintiti momentele acelea?
Elena Mester: Da, pana la caderea autocarului am fost constienta cand am zis “gata, acum ma…”. Aveam viteza, am iesit din tunel, a fost un pic de curba la dreapta, pe pod era o masina alba parcata, iar pe partea stanga era un copil, daca aia se pot numi parapeti, la asemenea viaducte, care privea in haul acela, admira peisajul. In momentul acela, facand depasirea sa evite acrosarea acelui copil, care era vizitator, nu era cu noi in autocar, a luat brusc dreapta si a pus frana puternica. Am simtit primul balans, a intrat in balans autocarul, si-a revenit pentru o fractiune de secunda, nu stiu cat. In mintea mea, ca in filme, am zis sa mergem pe partea dreapta ca sa contrabalansam, iar atunci s-a balansat din nou si in momentul ala am simtit cum ne ducem, cadem. Am tipat “ne prabusim” si aia a fost, am inchis ochii si am zis “gata, mi-a trebuit excursia… mor.”. Si m-am mai trezit in prapastie, cazuta, cu picioarele spre vale, pe burta, alunecand. Am zis, “totusi traiesc, n-am murit”. Eu am ramas cu ideea ca sunt moarta.
Andreea Esca: Cand v-ati trezit, care a fost prima imagine?
Elena Mester: Imaginea mea ca alunecam la vale, crengi rupte pe jos, noroi, eram plina de sange si atat.
"VA RUGAM, MAI INCET!" ULTIMELE CUVINTE ALE SOFERULUI INAINTE DE ACCIDENT
Elena Mester: Cu cateva minute inainte, prietenii la care stateam, ca eu eram in picioare pe culoar, intre prietenii mei care erau pe scaune, prietenul meu a zis “mai incet”, nu s-a auzit, eu avand si voce, stand si in picioare, am strigat la el “va rugam, mai incet”, la care el mi-a raspuns “si eu v-am rugat sa nu mai stati in picioare pe culoar”. Asta a fost tot, intre timp am iesit din tunel.
Andreea Esca: Poate asta a fost sansa dumneavoastra ca ati stat in picioare pe culoar…
Elena Mester: A scapat si Tamara, fata de pe locul 13, eu fiind pe 14. Am mai avut noroc, ca eu de fapt stateam pe o treapta intre sofer si ghid, pentru ca eu am niste probleme si imi place sa stau acolo. O prietena a ghidei, mi-as dori sa fie in viata, mi-a luat locul acolo si eu de aceea am fost acolo si nu am fost pe acea treapta in fata.
Andreea Esca: Ii cunoasteati pe cei cu care ati mers in aceasta excursie? Cum ati ajuns sa mergeti in aceasta excursie?
Elena Mester: Au fost doua grupuri mari si cativa razleti. Cei de la Curtea de Arges, prietenii, rudele ghidei, iar din Bucuresti, noi suntem un grup care plecam de multi ani impreuna, cam 12 persoane. Am fost toti acum, din pacate sunt si decedati, sunt si in spital destul de grav, iar altii sunt bine si chiar foarte bine. Astazi au iesit si ei din spital, maine (sambata), urmeaza sa iasa si prietena mea cea mai buna din spital, n-a iesit din cauza inmormantarilor.
"ACUM POT SPUNE: DA, DUMNEZEU EXISTA!"
Andreea Esca: V-am auzit spunand un lucru si m-a impresionat. Nu credeati atat de mult ca exista Dumnezeu.
Elena Mester: Da, am crezut intotdeauna in ceva, dar nu ca exista minuni si Dumnezeu. Acum pot spune: da, Dumnezeu exista. O minune suntem noi care suntem in viata. Nu am apucat sa vad nimic, am inteles ca exista imagini de la fata locului, pot pune degetul unde am cazut, cum am cazut, care dintre noi ce a facut. Pentru ca eu, fiind in stare buna, am incercat sa ii ajut pe colegii in stare deplorabila. Vor fi imagini... Eu una recunosc, poate altii nu, in primul rand ne trebuie un tratament psihic sa lucram foarte mult, pentru ca nu vom uita niciodata. Acea doamna cu piciorul... care sper sa traiasca... sfasiat, nu-l mai avea deloc, cautam o curea s-o leg deasupra genunchiului.
Andreea Esca: L-ati simtit pe Dumnezeu langa dumneavoastra?
Elena Mester: Da, am simtit ceva. Nu stiu... exista Dumnezeu. Ceva am simtit. Iar eu am Dumnezeul meu, asta e sigur.
"NU AM CUVINTE PENTRU MUNTENEGRENI SI ROMANII NOSTRI DE ACOLO"
Elena Mester: Nu am cuvinte. Nu am cuvinte despre muntenegreni, dar nici despre romanii nostri putini care sunt acolo. Niste copii amarati, simpli, au venit zilnic, ne-au cumparat imbracaminte, apa, mancare, tot ce am avut nevoie, au stat cu noi non-stop . Nu stiu unde au lasat copilul, ce au facut cu el. Alin, acest baiat... Unul dintre Dumnezeii mei si norocul meu el este. Si Smurd-ul, cand a venit, a ajutat la caratul targilor noastre pana la salvari.
Andreea Esca: Cine este acel Alin?
Elena Mester: Un baiat roman. Sotia lui a fost detasata, lucreaza la Transelectrica, si a fost detasata acolo si traiau acolo. Au fost inaintea noastra la spital cand au auzit, din telefoane, din... nu stiu cum. Cand am ajuns la spital, erau ei, domnul ambasador, si dansul m-a sunat astazi (vineri) sa vada ce fac. Era o coada imensa, erau donatori de sange.
"AUTORITATILE AU FOST IMPECABILE!"
Andreea Esca: Exista o handbalista care a jucat in Romania si a dat un mesaj pe Facebook sa vina toate colegele ei sa vina sa doneze sange.
Elena Mester: Nu am stiut asta, am cunoscut-o, a stat langa noi. Ne-a povestit ca a jucat la Oltchim, nu ne-a spus nimic de mesajul pe Facebook. Cand am ajuns in Romania am aflat si cine este aceasta Gabriela, de o modestie iesita din comun si ne-a spus „nu am facut nimic mai mult decat au facut ceilalti”, extrem de modesta. Acum, cand am ajuns in Romania am aflat ca este sotia fratelui primului ministru de acolo. Autoritatile de acolo ne-au vizitat, ne-au organizat, cu aparatura pe care au avut-o. Au fost impecabili, nu putem reprosa nimic nimanui.
"AM AVUT UN ACCIDENT, DAR MA AUZITI, SUNT VIE, TRAIESC"
Andreea Esca: Cum a reactionat familia dumneavoastra?
Elena Mester: Fiul meu si prietena lui trebuiau sa plece luni noaptea spre marti intr-o excursie la Lisabona. Prima reactie a fost sa anuleze totul. Eu am fost singura care a avut telefon. Tot o minune a fost. Cand am vazut ca toate sunt aruncate, am vazut un aparat foto, mi l-am pus de gat, am vazut un telefon si o curelusa, care era de la geanta mea, mi-am gasit geanta, am luat-o, mi-am mai pus maruntisuri, ce am gasit si am putut sa dau telefon. Nu era semnal acolo si am reusit pe traseu cu salvatorul meu, am si cartea lui de vizita, un om extraordinar, cei care m-au scos din groapa. Am sunat acasa, am spus ca am avut un accident groaznic, dar ma auziti, sunt vie, traiesc, stati linistiti. Prima reactie a fost sa-mi ia mie bilet la avion pentru ora 7 a doua zi dimineata, dar nu s-a putut. Au vrut sa vina acolo, a fost mai greu cu biletul si n-au mai venit. Eu fiind foarte bine, fiind pe picioare... si le-am zis ca imi vor face mai rau daca nu vor pleca.
"DA, M-AS MAI INTOARCE ACOLO, DAR NU CU AUTOCARUL"
Andreea Esca: Ati mai avea puterea sa va intoarceti acolo, la locul accidentului?
Elena Mester: Da, as avea, dar nu cu autocarul. Niciodata nu mi-au placut, am oroare de autocare. Poate cu masina personala. Am mers asa, pentru ca asa merg prietenii mei.
VEZI SI: REZULTATE EVALUARE NATIONALA 2013 pe judete
Citeste si: Dispar tigarile! Prima tara din lume care interzice produsele din tutun
Volkswagen revolutioneaza industria auto. Produce masina care pluteste pe o perna de aer FOTO
