INTERVIU cu pilotul Cătălin Prunariu, expert, despre accidentul de pe aeroportul din Tokyo: ”Un miracol datorat disciplinei!”
Îngrozitorul incident care a avut loc recent pe aeroportul Haneda din Japonia este o adevărată lecție pentru pasagerii din toată lumea, care trebuie să respecte cu strictețe indicațiile echipajului în astfel de situații, ca să scape cu viață.
În aeronava companiei Japan Airlines - un Airbus A350 - s-au aflat 379 de oameni.
Aparatul de zbor a luat foc după ce s-a lovit de un avion al Gărzii de coastă nipone, în timpul aterizării pe aeroportul Haneda din Tokyo, însă nimeni din aparatul comercial plin cu sute de pasageri nu a murit.
Cum a fost posibil? Cătălin Prunariu, care este pilot și director de zbor la TAROM, a explicat într-un interviu realizat de Cosmin Stan pentru Știrile Pro TV, că una dintre explicații este faptul că toată lumea a fost disciplinată.
Prunariu, care este fiul celebrului cosmonaut Dumitru Prunariu, numește ceea ce s-a întâmplat pe aeroportul din Tokyo ”un miracol datorat disciplinei” - deoarece nu numai că echipajul de zbor a respectat cu structețe procedurile de urgență, ci și pasagerii au executat întocmai indicațiile acestora. Exact ca la carte.
Cosmin Stan: Ca pilot, ca om din industrie, ce învățați din evenimentul de ieri?
Cătălin Prunariu: Din toate evenimentele învățăm, nu numai din cel de ieri, dar cel de ieri ne arată cât de importante sunt procedurile, cât de important este să le urmezi exact așa cum sunt ele elaborate și scrise, și cât de important este ca pasagerii să le urmeze.
Pentru că ceea ce s-a întâmplat ieri este un miracol datorat disciplinei. Disciplina echipajului de zbor și disciplina pasagerilor. Fiecare a conlucrat cu celălalt și au făcut posibil această evacuare într-un timp foarte scurt, care a permis supraviețuirea tuturor celor care s-au aflat la bord.
Cosmin Stan: Ce presupune succesul unui echipaj de zbor într-o astfel de situație de urgență?
Cătălin Prunariu: Comunicarea este cea mai importantă. Pe lângă cunoașterea procedurilor, evident, dar toți suntem trăinuiți și toți avem simulatoare făcute, avem cursuri făcute, se repetă anual toate aceste lucruri, deci procedurile rămân în cap.
În afară de asta sunt scrise. În aviație foarte puține lucruri se fac din memorie, efectiv chiar cele urgente-urgente, cum e o evacuare, care se inițiază de către echipajul de cabină și se execută by heart, cum spunem noi. Dar comunicarea este cea mai importantă, pentru că în momentul în care trebuie să faci o succesiune de manevre într-un timp foarte scurt și foarte precise, acest lucru se poate realiza doar comunicând.
S-a pierdut legătura radio, legătura pe intercomunicații cu cabina de pilotaj, mai mult ca sigur acest lucru s-a datorat faptului că nu au mai avut curent electric la bord, amândouă motoarele fiind oprite - și în momentul acela echipajul de cabină a inițiat evacuarea singur, dar au comunicat între ei pentru a ști pe ce uși se va face evacuarea, cine, ce responsabilități are, dacă este prezent pe aria lui de responsabilități. S-a văzut și pe filmarea din interior. Au apărut filmări din interior în care s-a văzut cum comunicau inclusiv prin semne, membrii echipajului de cabine.
Cosmin Stan: Cum e posibil ca un om care trece printr-o astfel de situație să-și păstreze totuși calmul, stăpânirea de sine și să mai fie și apt să dea indicații celorlalți?
Cătălin Prunariu: Prin antrenament, foarte mult antrenament, se dezvoltă o memorie musculară, master memorie, și în momentul în care te afli într-o astfel de situație - pe care ai simulat-o de suficiente ori, și simularea de foarte multe ori nu induce aceeași panică și aceeași stare de stres, dar induce procedura. Când ești în situația reală, efectiv, acest muscle memory intră în funcțiune. Dar este foarte adevărat că nici membrii echipajului de cabinet și nici piloții nu sunt aleși din absolut toată lumea. Nu oricine poate să fie pilot, și asta e realitatea, sau însoțitori de bord.
Există niște teste psihologice pe care le trecem toți, care evaluează exact această capacitate de reacție la rece în situație de stres, în situații limită și capacitatea de a putea opera sub stres.
Cosmin Stan: Ce a însemnat și disciplina pasagerilor? Proverbială, de altfel, disciplina japoneză.
Cătălin Prunariu: A fost determinată pentru succesul acestei evacuări, acestui miracol, pentru că ei au ascultat întocmai toate indicațiile membrilor echipajului de cabină. Nu a stat nimeni să-și ia lucrurile din avion, lucruri pe care le-am văzut în alte accidente oarecum similare, din cauze diferite, dar cu același final, să zicem, le-am văzut, și au evacuat foarte repede. Practic s-a asigurat un flux continuu de pasageri care accesau ușa de avarie și toboganul și veneau unul după celălalt pe acel tobogan. Asta a fost ceea ce a contribuit foarte mult și asta a fost practic însemnătatea acestui lucru, a disciplinei pasagerilor.
Orice pasager care se oprește, fie și pentru o secundă, să-și ia un lucru, nu știu, actele, geanta, telefonul, blochează culoarul de evacuare. Toți cei care urmează după el rămân blocați. O secundă face diferența dintre viață și moarte, categoric.
Cosmin Stan: Pe de altă parte, vorbim de urgență și de mișcări rapide și necesitatea evacuării rapide. Cum faceți, totuși, să nu se creeze o busculadă la cele tobogane, să sară oamenii unul în capul celuilalt, ș.a.m.d.
Cătălin Prunariu: Unul din rolurile membrilor echipajului de cabine este să ordoneze această evacuare și să nu permită această busculadă, care, într-adevăr, ar bloca ieșirea. Ei, prin comenzi foarte ferme, se ridică tonul, pentru că asta este situația, oricum, într-un avion aflat într-o situație de criză se țipă, există probabil și o pierdere a vizibilității, cum s-a văzut, este fum în cabină.
Pentru a compensa toate aceste lucruri și atrage cumva atenția pasagerilor, se țipă și se folosesc și megafoanele, care evident că amplifică acest lucru, dar nu se țipă isteric. Se dau comenzi ferme. Și, pasagerii, sub influența acestor comenzi au tendința ... Orice om aflat în stare de șoc caută un un ghid, caută ceva de care să se agațe. Exact astea sunt lucrurile cu care îi agățăm, între ghilimele, cu tonul ferm și cu comenzile care le spun ce au de făcut.
În momentul în care el primește acest guidelines, urmează întocmai aceste instrucțiuni și - însoțitorul de la ușă - dacă vede că sunt prea mulți pasageri pe tobogan, în mod normal trebuie să fie un pasager, maxim doi pe anumite tobogane la avioanele mai mari, pune stop evacuării. Dar pune o secundă, exact cât să se elibereze toboganul.
Cosmin Stan: Într-o situație precum cea de ieri, ce e mai periculos, fumul sau focul?
Cătălin Prunariu: Fumul este determinat de foc. Foarte mult fum poate să ducă la intoxicarea pasagerilor și nu numai a pasagerilor, ci și a echipajului. De aceea este foarte importantă viteza cu care se evacuează un avion, pentru că înainte de foc este fumul care intră în cabină imediat, practic, pentru că sistemul de aer condiționat, climatizarea, aduce acest fum din exterior către cabină.
Ulterior este și focul, dar pot să fie situații cu foc foarte violent, când fumul nu apucă să se dezvolte, deci ele practic sunt un pericol în egală măsură.
Cosmin Stan: După orice eveniment din aviație de obicei se schimbă ceva. Ce credeți că s-ar putea schimba după ce s-a întâmplat ieri în Japonia?
Cătălin Prunariu: După ce vom avea concluziile comisiei de investigații vom putea ști ce a mers prost, pentru a ști ce trebuie îndreptat. S-ar putea să se schimbe niște proceduri de comunicație. S-ar putea să se schimbe niște proceduri de marcare a pistei de vizibilitate. Sunt multe lucruri care ar putea fi schimbate după un astfel de eveniment. În mod categoric, procedurile de evacuare funcționează.
Deci acestea s-a demonstrat acuma că sunt viabile, dar numai o comisie de investigații poate să recomande ce schimbări trebuie făcute după ce termină ancheta.
Cosmin Stan: Vă influențează în vreun fel evenimentul de ieri? Activitatea dvs. de pilot de acum înainte?
Cătălin Prunariu: Nu. Activitatea noastră decurge în continuare la fel ca și până acuma, într-un ritm normal, ne ajută să înțelegem mai bine anumite lucruri, ne ajută să vedem dacă procedurile funcționează. Iarăși s-a văzut că funcționează. Ne ridică un pic nivelul de alertă vizavi de, mai ales partea asta critică, numită aterizare, pentru că acolo clar s-a întâmplat ceva, fie din lipsă de comunicare, fie din lipsă de vizibilitate, fie din neatenție, ceva s-a întâmplat.
Deci automat ne va ridica un pic nivelul de alertă în momentul în care vom executa aterizări, pentru a verifica de șapte ori, dacă este nevoie, că pista este sau nu este ostaculată.
Cosmin Stan: Și, în final, spuneți-mi cum îi determinați sau îi veți determina de acum încolo pe pasageri să fie mai atenți la prezentarea măsurilor de siguranță care, iată, s-au dovedit a fi salvatoare.
Cătălin Prunariu: Eu mă bazez și pe dvs., că sunteți un vector de opinie și practic și acest interviu ar trebui să aibă rolul de a ridica un pic nivelul de alertă al pasagerilor și de recunoaștere a importanței acestor proceduri și a rolului echipajului la bordul avionului. Pentru că, nu vă ascund, sunt situații cu pasageri care nu respectă întotdeauna membrii echipajului de cabină. Am avut cazuri în care se făcea briefingul de securitate, de siguranță, toți pasagerii se uitau și erau pasageri care vorbeau peste acest briefing, au fost atenționați și da, da, da, lasă că eu zbor de 10 ori și pe ani și știu despre ce e vorba.
Un accident ca acesta, coroborat cu explicațiile pe care le dăm noi, cei care suntem în domeniu, ar trebui să ridice un pic nivelul de înțelegere al pasagerilor și să-i determine să fie mai atenți în momentul în care se suie la bordul avionului. Chiar dacă este o activitate banală, pe care toți o percepem în momentul de față ca fiind uzuală, zburăm cu avionul foarte mult, mulți dintre noi. Ea nu este o activitate lipsită de riscuri, iar aceste riscuri pot fi diminuate foarte mult urmând niște indicații foarte simple.
Cosmin Stan: Spuneți-vă în experiența dvs. de pilot dacă ați avut vreo evacuare de urgență până acum și cum s-au comportat pasagerii dvs. în acea evacuare de urgență.
Cătălin Prunariu: Nu am avut o evacuare de urgență, am avut cazuri speciale, dar nu au necesitat evacuare de urgență. Însă compania TAROM a trecut printr-un astfel de eveniment. Nu mai știu să vă spun exact când, dacă nu mă înșel, în 2015, în 2005, nu în 2015.
Cosmin Stan: A fost și unul mai recent, când a lovit mașina pe pistă.
Cătălin Prunariu: 2005. De acela este vorba, da, și în care procedurile la fel, au fost urmate foarte clar, foarte strict și s-a evacuat avionul, a necesitat evacuare, totul a decurs exact așa cum trebuia să decurgă. Deci avem o demonstrație, dacă se poate numi așa și în interiorul companiei, că procedurile se aplică și când se aplică și sunt urmate, ele funcționează.
Cosmin Stan: Tot în 90 de secunde s-a făcut evacuare atunci?
Cătălin Prunariu: Nu mai știu să vă spun, nu eram în companie. Sunt mulți ani, sunt 20 de ani de atunci, dar este o cerință, să zic, de certificare aceste 90 de secunde.
Gândiți-vă că în cele 90 de secunde să evacueze un avion plin cu niște actori, între ghilimele, care știu ce îi așteaptă, nu sunt într-o stare de șoc, nu sunt supuși unor evenimente violente la bord și au discernământ total. Dar dacă în 90 secunde cu jumătate din ieșirile de avarie disponibile se poate evacua într-un simulator un avion întreg, în mod sigur, cu toate ieșirile de avarie cu pasageri care sunt sub un anumit șoc se poate face același lucru.
Cosmin Stan: De ce în 90 de secunde și nu 120 sau 60?
Cătălin Prunariu: Sunt studii, studii făcute de producători și de organele de reglementare, pentru că în aviație există niște organizații de reglementare foarte stricte și foarte clare, care au arătat că aceasta este timpul mediu în care trebuie evacuat un avion în siguranță pentru a nu fi afectați pasagerii și echipajul de evenimente gen fum, foc. În peste 90 de secunde există riscul să apară acele intoxicații cu fum sau incendiu, să cuprindă avionul, să nu mai poată fi evacuate toate persoanele.
Pe de altă parte, mai trebuie precizat faptul că cinci oameni au pierit în incendiul care a cuprins și avionul de dimensiuni mai mici, de tip Bombardier Dash-8. Doar pilotul a reușit să scape cu viață, însă a suferit răni grave.
Anchetatorii încearcă să stabilească de ce ambele aparate de zbor se aflau pe aceeași pistă simultan.
