Decizia poate avea implicații și pentru polițiștii de penitenciare, în condițiile în care Statutul acestora permite completarea cu legislația muncii.
Prin Decizia nr. 40/2026, ÎCCJ arată că atunci când, la încetarea raportului de muncă sau de serviciu, există zile de concediu de odihnă neefectuate, termenul de prescripție de trei ani pentru solicitarea drepturilor bănești începe să curgă de la data încetării raportului, și nu de la momentul la care s-ar fi împlinit perioada de report de 18 luni.
Zilele de concediu mai vechi de 18 luni nu se pierd automat
Un alt aspect important privește chiar zilele de concediu care depășesc perioada de report de 18 luni.
Simpla împlinire a acestor luni nu înseamnă automat că salariatul pierde dreptul la compensarea în bani.
ÎCCJ face o distincție în funcție de conduita angajatorului:
„1. Dacă angajatorul nu i-a oferit efectiv angajatului posibilitatea de a-și efectua concediul anual, dreptul la compensarea în bani poate exista și pentru zilele care depășesc această perioadă.
2. În schimb, dacă angajatului i s-a oferit efectiv posibilitatea de a-și efectua concediul, dar acesta a ales să nu îl efectueze, dreptul la compensarea în bani pentru acele zile nu există”
Ce înseamnă decizia pentru polițiștii de penitenciare
Articolul 200 din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare prevede că dispozițiile Statutului se completează, după caz, cu prevederile legislației muncii.
Prin urmare, dezlegarea dată de ÎCCJ trebuie avută în vedere și în analiza situațiilor privind concediul de odihnă neefectuat la încetarea raportului de serviciu.
„În esență, nu este suficient să se spună că anumite zile de concediu sunt “mai vechi de 18 luni”, ci trebuie analizat dacă polițistului de penitenciare i-a fost oferită în mod efectiv posibilitatea de a beneficia de concediul respectiv”, mai arată ÎCCJ.
Iar pentru cei care își încetează raporturile de serviciu, un alt reper important este faptul că termenul de 3 ani pentru solicitarea drepturilor bănești curge de la încetarea raportului de serviciu.
Această decizie nu înseamnă că orice zi de concediu neefectuată se compensează automat în bani. Înseamnă că analiza nu se poate opri simplu la depășirea celor 18 luni, ci trebuie verificat concret dacă angajatorul și-a îndeplinit obligația de a oferi efectiv posibilitatea efectuării concediului.
„În Poliția Penitenciară însă, cele 18 luni nu sunt greu de atins. Într-un sistem blocat ani la rând în deficit cronic de personal, cu unități ținute în aceeași logică de avarie, devine convenabil să invoci cele 18 luni drept argument împotriva celui care nu a reușit să-l efectueze. Cazul Giurgiu arată suficient de clar unde poate duce această logică”, mai arată instanța.
