Doua ucrainence s-au refugiat in Romania de teama razboiului: "Rusii ar putea ajunge aici oricand"
Doua tinere din Ucraina si-au lasat familiile si prietenii si au cerut viza sa vina in Romania, de teama ca in tara lor ar putea sa inceapa oricand războiul.
Ele spun ca au fost primite foarte bine de romani, dar ca vor sa plece cat mai departe de Rusia, planul lor fiind sa ajunga in Australia.
Elvira si Crystyna traiesc in prezent in Centrul Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitantii de Azil din Galati, unde au ajuns, in urma cu cateva saptamani, de teama violentelor care zguduie tara lor.
"Am venit aici pentru ca in tara noastra s-a creat o situatie atat de dificila incat pur si simplu ne temem sa mai traim acolo. Ne este frica sa nu inceapa razboiul, ne este frica sa nu murim pentru un conflict care nu ne priveste. Noi suntem din Odesa, eu locuiesc in Belgorod, iar Crystyna in Iliansk si am fost parca urmarite de violentele care s-au petrecut in tara noastra", povesteste Elvira, in varsta de 20 de ani.
Ea spune ca a facut facultatea la Kiev, apoi s-a angajat acolo la un call-center. La scurta vreme dupa ce credea ca poate fi pe picioarele ei, au inceput protestele si s-a declansat fenomenul "Euromaidan".
"In luna martie, mi-am lasat toate lucrurile acolo si m-am intors la ai mei, in Odesa. Imediat au inceput si acolo violentele. Pe 2 mai s-au intamplat acele lucruri ingrozitoare in Odesa, iar noi ne aflam prin apropiere. Am vazut ce s-a intamplat... sunt lucruri de care nu vreau sa-mi mai aduc aminte. Am facut niste fortografii la care nu am avut inca puterea sa ma uit", mai spune Elvira.
Cealalta fata, Crystiyna, de 23 de ani, spune ca nu are rude sau cunoscuti care sa fi murit sau care sa fi fost răniţi în confruntările de la Odesa, dar a auzit despre oameni care au dispărut şi despre care nu se mai ştie nimic.
"Încă nu ştim exact cine a murit acolo, deoarece multe corpuri nu au putut fi recunoscute din cauza arsurilor grave. Rudele, cunoscuţii noştri nu au păţit însă nimic grav, dar am văzut cum oamenii erau împuşcaţi pe stradă", afirmă tânăra.
Ea povesteşte că, împreună cu Elvira, a cerut viză pentru a părăsi Ucraina, răspunsul în acest sens venind destul de repede, şi că nu a stat pe gânduri înainte să plece. În ziua în care au primit viza, cele două tinere au vorbit cu părinţii, care le-au spus că au luat decizia cea mai bună.
"Totul s-a produs foarte repede. Într-o zi ni s-a acordat viza, ne-am luat câteva lucruri cu noi... Observând în ce situaţie ne aflam, am fost ajutate să ne refugiem în România. Părinţii... ei s-au gândit la binele nostru, din păcate nu au putut să vină cu noi. Atunci când ne-am luat rămas bun, ne-au zis că nu o să ne vadă mult timp, dar vor şti că suntem în viaţă şi ne aflăm în siguranţă", îşi aminteşte Crystyna.
Între Odesa şi Galaţi sunt doar 300 de kilometri, iar această distanţă este încă prilej de teamă pentru cele două tinere, dar şi de bucurie - sunt încă îndeajuns de aproape ca să prindă semnal GSM de la operatorul de telefonie mobilă din ţara lor. Astfel, spun ele, vorbesc destul de des la telefon cu părinţii lor.
"Am vorbit cu părinţii la telefon. Slavă Domnului că ne aflăm aproape de frontieră şi avem semnal! Ei sunt bine, iar apele s-au mai liniştit în regiunea noastră, dar oamenii încă trăiesc cu frica-n sân, nu prea ies din case... Nici aici nu suntem chiar aşa de departe de Odesa. Încă mă gândesc, încă mă adaptez aici", spune Elvira.
Tânăra adaugă că este doar o soluţie temporară cazarea în Centrul de refugiaţi de la Galaţi şi că planul ei este să ajungă în Australia, pentru că România este totuşi aproape de Ucraina.
"M-am gândit şi mi-am făcut un plan, sper să-l realizez: vreau să plec în Australia. Mă gândesc că ruşii ar putea ajunge aici oricând", spune Elvira, care menţionează însă că este pregătită să încerce să se stabilească în România, dacă planul său de emigrare în Australia nu va avea succes.
Cele două tinere afirmă că nu se aşteptau ca în România să fie primite atât de bine şi că, din acest motiv, s-ar putea stabili aici în cele din urmă.
"Aici am fost primite foarte frumos. Am fost uimită cu câtă căldură ne-au primit. Mă gândeam ce-o să fac printre străini, cum o să mă descurc cu o limbă străină, deşi o înţeleg un pic, deoarece acasă, la Odesa, avem cunoscuţi care vorbesc în limba română. Ne-am făcut aici, la Centru, chiar şi amici. Prieteni e prea mult spus, dar ne înţelegem foarte bine, avem cu cine să comunicăm, chiar dacă nu cunoaştem limba, vorbim prin semne. Toţi ne zâmbesc, gătim împreună. E o atmosferă prietenească aici. Amicii noştri de aici sunt din Siria, Bangladesh...", spune una dintre refugiate.
Cele două refugiate din Ucraina au precizat că nu vor putea reveni în ţara lor în următorii doi ani.
