Decizia judecatorilor in cazul pretinsului fiu al regelui Mihai. Instantele romanesti nu pot judeca dosarul
Judecatoria Sectorului 1 a decis ca instantele din Romania nu pot judeca dosarul in care cetateanul german Dieter Stanzeleit, pretins fiu al regelui Mihai I, cere stabilirea paternitatii, hotararea nefiind insa una definitiva.
Potrivit aceleiasi hotarari, Stanzeleit va trebui sa plateasca 10.411 lei, reprezentand cheltuieli de judecata. "Admite exceptia necompetentei internationale a instantelor romane in solutionarea capatului de cerere privitor la contestatia de stat. (...) Respinge ca inadmisibila cererea privind stabilirea patenitatii", se arata in decizia JS 1.
Decizia nu este definitiva si a fost deja atacata cu apel. "Exista o hotarare a instantei din Germania, care este irevocabila si care spune ca singura instanta in masura sa judece acest dosar este cea din Romania. Hotararea fiind pronuntata de un stat din Uniunea Europeana, Romania este obligata sa se supuna acestei decizii", a declarat, pentru MEDIAFAX, avocatul lui Stanzeleit, Artim Sartizian.
Dieter Stanzeleit a introdus in 21 ianuarie 2013, la Judecatoria Sectorului 1, o actiune prin care cere magistratilor sa stabileasca, in urma administrarii probelor ce se vor propune pe parcursul judecarii cazului, ca Regele Mihai I al Romaniei este tatal sau biologic. In deschiderea cererii depusa la instanta, obtinuta de MEDIAFAX, Stanzeleit arata ca, "in prezent, aparenta de drept, neconforma cu realitatea biologica, si care rezulta din actul de nastere, este ca tatal subsemnatului este defunctul Max Bernhard Stanzeleit ce figureaza in acest act, la pozitia «tata»".
"Insa, in realitate, tatal biologic al subsemnatului este Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei, realitate pe care dintotdeauna am cunoscut-o, fiindu-mi mai apoi confirmata si de «mama» mea «adoptiva» , respectiv Dna. Irmgard Stanzeleit, ce mi-a destainuit (de fapt confirmat) ca, la inceputul anului 1945, copil fiind, am fost lasat, de catre persoane necunoscute, intr-o stare fizica extrem de precara (ranit si sangerand) spre ingrijire doamnei Irmgard Stanzeleit, ce din compasiune a acceptat primirea mea, cu atat mai mult cu cat, in perioada respectiva se ingrijeau de fiul lor, ce isi traia ultimele zile (si care, la scurt timp a si murit) pe nume Dieter Stanzeleit, pe care, mai apoi, practic l-am «substituit»", relateaza acesta in solicitarea depusa la instanta.
In urma "confirmarii", arata Stanzeleit in actiunea sa, acesta a inceput sa-si aminteasca clipele socante "traite in frageda copilarie", "cand, mama mea biologica, Nerissa Jane Irene Bowes Lyon, a fost executata in fata mea si cum, dupa aceasta, am fost lasat in grija Dnei. Stanzeleit, ce impreuna cu mama sa, locuia pe atunci la familia Neils in Schmatzin, Pomerania".
Semnatarul actiunii mai noteaza in documentul citat ca, in 1994, a decis sa initieze unele investigatii, pe cont propriu, privind trecutul sau si, in special, destinul mamei sale biologice Nerissa Jane Irene Bowes Lyon, intrand astfel in contact cu mai multi martori oculari si istorici, care i-au relatat ori confirmat realitati pe care le cunostea sau pe care doarsi le amintea.
