De la investiții la consum bazat pe credite și de la alimentară și aprozar la hipermarketuri. România, în trei decenii

Campania "După 30 de ani" vă arată astăzi cum au fost devansate investițiile de consum, unul bazat, în mare parte, pe credite.

În timp ce în primul deceniu de după '89, capitalul străin era privit ca o sperietoare a industriei, fostele întreprinderi de stat erau devalizate.

Economia începe să-și revină odată cu intrarea în noul mileniu. Boom-ul apare în 2005, anul creditelor, când românii se împrumută masiv.

Alimentara și aprozarul, în fiecare cartier

Citește și

Impactul multinaționalelor asupra economiei românești. Câți bani câștigă

Putin are un plan de împărțire a Ucrainei care implică și România și i-l va propune lui Trump

Regimul Ceaușescu introdusese în fiecare cartier câte un complex alimentar și fiecare oraș avea câte un mare magazin universal. Statul socialist a înființat celebrele ALIMENTARĂ, magazine pentru mezeluri, lapte, ouă, conserve și alte produse pentru hrană, dar prin care bătea mai mult vântul spre sfârșitul anilor '80. Iar legumele și fructele din recoltele obținute la fermele agricole ajungeau la APROZAR.

Pentru nomenclaturistii de la putere existau magazinele Gospodăriei de Partid, iar pentru străini erau shop-urile, mici buticuri cu mărfuri din Occident, unde plățile se făceau doar în valută.

Altfel, în România se practică mult și vânzarea "pe sub mâna", în special în orașele de granița, undea puteai găsi produse de peste hotare, din țările vecine sau din Germania de Est. Erau vremuri în care se făcea contrabandă cu cafea, țigări sau aparatură audio și video, cu blugi și gumă de mestecat.

Productivitatea muncii scade, consumul depășește investițiile

Prăbușirea comunismului a adus în România o schimbare de mentalitate și de gândire economică. Modelul stalinist, rigid, totalitar, cu economie planificată, a fost înlocuit imediat cu o tranziție către principii occidentale. O tranziție care, însă, a amplificat dezchilibrele economice moștenite din vremea dictaturii.

În 1989, țara intrase de doi ani într-o recesiune economică care a continuat și după revoluție și a influențat negativ comerțul.

Ieșirea de sub controlul comunist a adus și o productivitate a muncii în scădere în țară, iar investițiile au fost devansate de consum. În primii 10 ani de după 1989, practic capitalul străin era privit ca un bau bau al industriei. În schimb, avea loc devalizarea fostelor întreprinderi de stat, iar cei ce controlau marile platforme industriale de la noi au adoptat celebra lozinca „Nu ne vindem țara”.

Pare că românii doreau schimbare, dar să nu se schimbe mai nimic.

Între 1990 și 1992, guvernele au controlat piețele valutare și leul era supraevaluat, iar marii producători industriali neperformanți au tot fost amânați de la privatizare. Statul controla prețurile și cum și producția agricolă, afectată de retrocedari, începe să se prăbușească, România devine mare importator de alimente încă din prima jumătate a anilor '90.

Comerțul exterior, în declin accentuat

La capitolul comerț exterior, România stă tot mai prost în primul deceniu de după Revoluție. Ne orientăm către Europa de Vest, dar nu avem produse competitive. Exporturile se mențin timp de 10 ani consecutiv sub nivelul celor din 1989.

România nu avea valută. Dolarii și mărcile nu ajungeau în țară pe calea comerțului, așa că s-a consumat rezervă de valută, în condițiile în care importurile intrau în țară în general cu prețuri de dumping. Cea mai mare problemă era plata gazelor importate din Rusia, așa că leul se deprecia la fiecare sfârșit de an.

Dar statul român s-a împrumutat - în jur de 6 miliarde de dolari între anii 1990 și 1996, că să susțină toate cheltuielile. Prin 1993 aveam deja peste un milion de șomeri.

Șapte ani mai târziu, numărul salariaților a ajuns la jumătate față de anii Epocii de Aur, când țara avusese peste 8 milioane de angajați. Colac peste pupăză, în 2000 se dublase și numărul de pensionari, față de 1989, și puterea de cumpărare scăzuse vertiginos. Și, totuși, românii erau tentați să cumpere orice le lipsea, chiar dacă nu prea aveau cu ce plăti.

Prăbușire economică și inflație galopantă

Am avut o prăbușire economică și o inflație galopantă. Kilogramul de carne, la 30 de lei în 1989, ajunge la 30.000 de lei, opt ani mai târziu.

Un mare șoc după schimbarea sistemului a fost constituit de liberalizarea prețurilor, la sfârșitul anului 1991. Timp de 10 ani, prețurile au tot crescut, chiar și cu câte 10% pe lună, ceea ce însemna hiperinflație, și a afectat comerțul. Practic, cu leafa de pe o luna, românii puteau cumpără luna viitoare cu 10 procente mai puțin.

Se înființează trei bănci, apar Bursele de Valori și de Mărfuri

Imediat după revoluție se înființează trei bănci în România, pe lângă cea națională și CEC, dar apar și Bursele de Valori și de Mărfuri. Pe fondul inflației în floare, românii încep să pună la saltea mărci și dolari. De altfel, în anii '90, cam toate tranzacțiile de valoare mai mare, cum ar fi locuința sau mășina, se făceau în valută - marca în vestul țării și dolarul în rest. Apar glumele cu romanul care atunci când nu mai are bani, mai schimbă niște valută.

În august 1995, una dintre bănci emite oficial primul card bancar. E dedicat doar firmelor, pentru plăti în străinătate, iar pentru obținerea lui, persoanele juridice depun o garanție de 5.000 de dolari.

Astăzi, avem peste 17 milioane de carduri de debit și credit în România, majoritatea la persoane fizice.

Crește piața serviciilor

În ultimele două decenii a crescut mult piața serviciilor de la noi. Economia României începe o însănătoșire odată cu intrarea în noul mileniu, dar și cu perioada de preaderare la Uniunea Europeană, când încep să între în România fonduri de preaderare.

2005 e anul creditelor, românii se împrumuta masiv, peste 60% dintre ei au credite de consum, la bănci. În același an apare creditul cu buletinul și se înmulțesc modalitățile de creditare pentru firme. Proaspăt îndatorați, un an mai târziu, românii iau cu asalt mallurile și supermarketurile proaspăt deschise, că să se inchesuie la deschiderea lor sau cu ocazia marilor reduceri.

Miliarde de dolari, trimise acasă de românii din diaspora

Astăzi avem, după unele estimări, aproape cinci milioane de români în diaspora, cetățeni europeni care își cheltuie veniturile preponderent în străinătate. Dar din economiile lor, trimit acasă anual între 3 și 5 miliarde de dolari. Sunt bani care se regăsesc de ani de zile și în consum casnic și în achiziții de mașini și locuințe.

Iar în perioada 2005-2008, România cunoaște un adevărat boom pe multe segmente. Printre ele și cel imobiliar, încurajat de condițiile laxe de creditare și de valuta trimisă din străinătate.

Românii caută să se împrumute pentru orice, încep să își achite până și vacanțele în rate. Și cumpără mai mult decât își pot permite.

Criza economică lovește România

Au urmat anii de criză, cu o cădere abruptă a pieței imobiliare și a mai multor segmente ale industriei. Creditele nu mai pot fi returnate, oamenii își pierd în valuri bunurile și proprietățile achiziționate, dar băncile nu se opresc aici, ci îi execută silit până la acoperirea datoriilor. Târziu, abia în 2018, a fost reglementat falimentul personal.

Cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul, cel mai bun indicator pentru consum, a revenit pe creștere abia în 2012, după criza instalată în 2009. Tot în perioada post criză, românii ajung pe primul loc în Europa la suma de bani cheltuită pe mâncare, sucuri ș apă, raportată la cheltuielile de consum ale unei familii.

65% din banii cheltuiți lunar se duc pentru hrană, în timp ce restul cheltuielilor merg pe utilități și credite. Au contat atât reducerea TVA la alimente, dar și faptul că piață creditelor a fost mai atent monitorizată și corectată de BNR, iar românii nu au mai fost lăsați să se supra-împrumute.

Acum 30 de ani aveam economii la CEC și împrumuturi la CAR, adică la Casele de Ajutor Reciproc. Astăzi, avem peste 30 de bănci, plus IFN-uri, la care românii au credit, dar și multe modalități prin care putem contracta credite.

Acum 30 de ani aveam Alimentară și statul la coadă pentru mărfuri care nu se găseau, astăzi avem lanțuri de hipermarketuri și cozi la produse care se găsesc din belșug. Putem face cumpărături de pe telefonul mobil și din mediul online.

Generațiile influențate de lipsurile din comunism au tendința să cumpere în exces. Stăm prost la rata de economisire, care e mult mai mică decât în țările din Vest, dar suntem liberi să cheltuim cât ne ține buzunarul și să dezvoltăm afaceri profitabile.

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"