Impactul multinaționalelor asupra economiei românești. Câți bani câștigă
Pe măsură ce industria grea din România a dispărut, pusă pe butuci după privatizări dubioase şi vânzări succesive, în ţara noastră au intrat rând pe rând, multinaţionalele.
Campania ''După 30 de ani'' vă prezintă astăzi împrejurările în care marii producători internaţionali au început să fie atraşi de piaţă românească de producţie, care a însemnat o forţă de muncă bine preagatită şi salarii mult mai mici ca în alte state europene.
De la fabrici de detergenţi şi băuturi carbogazoase, până la primele magazine fast-food sau mai nou liniile de componente IT, telefonie mobilă şi auto, în România au intrat investitiții majore, care se văd în PIB-ul naţional.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Servicii şi comerţ, producţie şi distribuţie, totul era controlat de stat, înainte de 89.
Şi se produceau de toate în România - de la mobila la jucării, de la articole de impracaminte şi încălţăminte la maşini de mic şi mare tonaj sau tehnica militară. Producţia şi desfacerea erau tot în apanajul instituţiilor statului, însă mai toată marfa produsă ajungea la export.
Legea 30 din 1990 a permis apariţia societăţilor comerciale private, iar Registrul Comerţului a înregistrat în acel an sute de cereri, în special în Bucureşti. În toamna lui 90 au fost liberalizate preţurile şi în România se căuta orice. Producţia internă era în stagnare, în schimb importurile se vindeau ca pâinea caldă. Romanii descopereau televizorul color, sucurile la dozator şi turcismele - mărfuri de tot felul, de la Istanbul.
Anii '90 - "vin americanii"
Începutul anilor 90 e marcat de intrarea în România a celor doi mari giganţi americani din domeniul băuturilor răcoritoare carbogazoase, într-o ţară în care oamenii treceau prin frenezia sucurilor la dozator. Erau ani în care era cool să fii şofer de camion cu lăzi de suc, livrate în buticuri din toată ţara. Tot de la americani vin şi primele magazine de fast-food.
În 1995 încep să intre în România şi coloşii americani din domeniul detergenţilor. Atrase de forţă de muncă ieftină şi de chiriile mici, apar liniile de producţie una câte una, pe lângă marile oraşe.
Anii 90 sunt însă loviţi şi de o criză economică de proporţii, care frânge elanul românilor de a cumpăra, dar şi de a produce. În 1996 Convenţia Democrată preia puterea. Multe speranţe, dar prin 1997 deja economia gâfâia. Leul s-a devalorizat într-o lună cât în şase ale anului precedent. Investitorii străini ocolesc România. Criza era adâncă, iar ţara e la un pas să intre în incapacitate de plată. În 1998 leul se prăbuşeşte, şi ţara intra într-o spirală a scumpirilor dar şi a protestelor.
Există însă şi o veste bună: este eliminată obligaţia de a prezenta paşaportul la cumpărarea de valută. În 1999 industria prosperă din vremea comunismului îşi continuă declinul. Se închid mine, România trece prin cele mai grele momente de după Revoluţie, producţia internă e în continuă scădere.
Anul 2000 - se vând fabrici, încep restructurările
Anul 2000 este marcat de startul marii privatizări prin lichidare, proces care începe să pună pe butuci industria şi economia românească. FPS vinde la bucata fabricile statului, încep restructurările, şomajul tehnic. În speranţa că economia şi comerţul vor fi revigorate, TVA este redus de la 22, la 19%. Abia din 2001, odată cu instalarea unui nou guvern începe o nouă etapa de relansare economică. Un moment important este în 2002, când se deschid graniţele şi sunt eliminate vizele Schengen pentru romani.
Marile combinate siderurgice de la noi sunt vândute la bucata tot către mari firme din străinătate care preiau platformele şi fie le vând integral la fier vechi, fie le micşorează mult capacitatea de producţie. Multe fuseseră aduse în colaps de statul român, înainte de vânzare. Sidex era perla coroanei siderurgiei romaneşti dar la începutul anilor 2000 era deja considerat o gaură neagră a economiei, fiind cedat la pachet cu o datorie uriaşă. Iar privatizările din industria siderurgică sau chimică au mers în tandem cu privatizarea şantierelor navale de la noi.
2003 - apar primele lanțuri de hipermarketuri
În 2003, primele lanţuri de hipermarketuri anunţă că şi fac apariţia în Bucureşti. Băncile mari din străinătate îşi deschid filiale în România iar creditele pentru case şi maşini devin mai accesibile. Un an mai târziu România da primul semn că deschide poarta multinaţionalelor, odată cu privatizarea companiei Petrom.
Urmează 3 ani în care se înmulţesc hipermarketurile şi disponibilizaţii din industrie ajung să lucreze pentru marii relaileri, cu afaceri în creştere. Românul învaţa să cumpere cu portbagajul, pe model european, iar boomul de vânzări are loc în preajma sărbătorilor.
Sunt anii în care se închid masiv exploatările miniere, dar în ţara apar ca ciupercile, fabricile de Lohn - linii de producţie din industria textilă care lucrează pentru marii designeri din Occident.
În 2008 cel mai mare producător de telefoane mobile din lume la acea vreme, firma finlandeză Nokia inaugurează fabrica de producţie la Jucu, în judeţul Cluj. Începe producţia a 10 milioane de telefoane pe an.
2008, anul crizei economice mondiale
Tot în 2008 începe criza economică pe plan internaţional. Piaţa de retail din România în schimb, cunoaşte o adevărată explozie - casele de marcat au bătut 213 miliarde de lei în acel an.
Abia peste un an începe să se simtă criză şi pe pieţele romaneşti. Scad exporturile şi unii investitori străini din industria textilă îşi mută afacerile în alte ţări.
În toamna lui 2011 se încheie şi visul frumos de la Jucu: fabrica finlandeza se desfiinţează, pe fondul vânzărilor tot mai slabe la nivel mondial. 1900 de angajaţi sunt nevoiţi să îşi caute de muncă în alte parte. Avantajul este ca zona Cluj devine un soi de Sillicon Valley de România. Nu numai în materie de specialişti în IT, cât şi în producţia de componente şi softuri informatice, domeniu cu investiţii masive şi salarii în continuă creştere.
În Vestul ţării şi industria de telecomunicaţii începe să se dezvolte vertiginos. Dar abia 2013 este un an marcat de dezvoltare economică în România. Românii încep să cumpere mai chibzuit, înţeleg să îşi cultive gustul în materie de shopping şi încep să dea o şansă şi producătorilor locali. Încep să caute mai mult şi produse de la brandurile româneşti, cele care au rezistat în competiţia ci multinaţionalele şi au evoluat, bazându-se mult şi pe exporturi.
Boom pe piața auto
Cel mai important e Dacia. Uzina privatizată în anii 90, dar care cunoaşte începând cu 2004 o creştere sistematică în vânzări, pe măsură ce şi numărul modelelor produse a crescut.
Iar industria de componente auto cunoaşte un boom uriaş în România ultimului deceniu. De la cutii de viteză până la airbag-uri, cablaje şi sisteme de senzori, în ţara noastră se fabrică aproape tot ce se pune pe un autoturism. Producţii pentru export, cu forţa de muncă recalificată, preluată din industria textilă şi din construcţii.
Statisticile arată că profitul celor mai mari 100 de multinaţionale din România s-a dublat în ultimul deceniu, de la 5 miliarde lei în 2008 la aproape 11, în 2017. Iar acest profit reprezintă o cincime din profitul firmelor active din ţara noastră. Acelaşi statistici arata şi că primele 100 multinaţionale mari au reinvestit pe plan intern, în medie 65% din profitul net, adică în jur de 89 de miliarde de lei. În acest moment în România activează peste 73 de mii de multinaţionale, cele mai multe controlate de persoane juridice sau grupuri de firme din Germania, Franţa şi Italia.
Postcomunismul a adus romanilor o piaţă liberă. Sunt 30 de ani în care, în ciuda tuturor derapajelor din plan politic, a bâjbâielii şi strategiilor deficitare în economie venite din partea guvernelor care s-au perindat în ţara noastră, domeniul economic a evoluat, cât timp şi romanul a fost avid să cumpere tot mai mult.
Industria românească a devenit interesantă pentru străini în special după aderarea la Uniunea Europeană. Investitorii din Vest găsesc la noi forţa de muncă bine pregătită şi remunerata mai puţin decât în alte state europene. Frâna serioasă în investitiii o reprezintă lipsa infrastructurii rutiere, factorul politic şi o legislaţie schimbată des.
Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din lume!
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
Abonați-vă gratuit la newsletter-ul Știrile Pro TV de pe WhatsApp. Primiți în fiecare zi cele mai importante știri pe telefon!