Cum trăiește în prezent un tânăr care a crescut în plasament și ce șanse are să se integreze în societate
Închipuiți-vă că la 18 ani ați fi nevoiți să plecați de acasă și ați pierde orice susținere din partea celor care v-au crescut.
Ați fi singuri în fața tuturor greutăților vieții. Așa se întâmpla, până acum, cu tinerii care ieșeau din sistemul de protecție.
Mai nou, statul le oferă o indemnizație de 2.500 de lei pe lună până la 26 de ani, cu condiția să muncească sau să studieze.
Șansă nesperată pentru copii
Este un mare ajutor și o șansă nesperată, spun cei din a căror copilărie iubirea părinților a lipsit.
Maria Ioniță avea doar 11 luni când a ajuns în grija unui asistent maternal. Acum are 21 de ani. Își amintește cât de greu i-a fost la majorat, când s-a văzut nevoită să se despartă de familia care o crescuse.
Maria Ioniță: „A fost un moment mai greu deoarece m-am atașat foarte mult. Acum ținem legătură, ne vizităm”.
Maria n-a ajuns însă în stradă. A avut noroc să beneficieze de un program de susținere. Locuiește acum alături de alte trei tinere într-un apartament al Direcției de Asistență Socială Prahova, unde nu plătește chirie și primește și bani pentru cheltuielile zilnice. Are răgazul de a-și face, în acest fel, un rost.
Maria Ioniță: „Acum sunt în căutarea unui loc de muncă. Am foarte multe diplome pe calculatoare și acum sper să găsesc ceva în domeniul acesta”.
Colega ei, pe care o cheamă tot Maria, s-a angajat deja. Lucrează ca vânzătoare într-un centru comercial și este și în clasa a 11-a, la seral. Va economisi, spune ea, cei 2.500 de lei pe care îi va primi ca indemnizație de la stat.
Maria Nică: „Pentru că eu de când lucrez mi-am strâns tot salariul pe un card aș vrea ca acești bani pe care o să îi primesc să îi strâng pentru un avans pentru o casă”.
De regulă, cei care au crescut în sistemul de protecție își pot asigura un adăpost doar în anumite condiții.
Corina Nicola, reprezentant DGASPC: „Până la vârsta de 26 de ani, dacă își continuă studiile sau încă o perioadă de doi ani în situația în care nu au posibilitatea reintegrării în societate”.
Indemnizația le dă acum posibilitatea celor crescuți într-un sistem de plasament sau în centrele sociale să plătească o chirie. Acest lucru contează enorm pentru psihicul unui tânăr lipsit, încă de la început, de dragostea și sprijinul părinților.
Gica Leca, psiholog: „Atâta timp cât vor avea o casă, un loc de muncă stabil, atunci acea famile pe care n-au avut-o va putea avea baze cu acești bani. Eu zic că e mai mult decât un ajutor pentru ei, e o speranță”.
44.000 de copii sunt acum în grija statului, iar 6.000 dintre ei vor sărbători în curând majoratul.
Etichete: abandon, indemnizatii, plasament,
