Cum să-i înțelegem pe adolescenții de azi. De ce orice problemă li se pare o povară, și care e vina părinților

Deși sunt provocări de care s-au lovit și generațiile anterioare, este evident faptul că pentru așa-numita Generație Z, aceste dificultăți par să fie mai serioase și complexe.

Mai mult decât atât, mulți tineri au tendința de a se ascunde de aceste probleme și de a încerca să evite cu orice preț situațiile inconfortabile, dar reale.

Psihologul lituanian Gintarė Buinickaitė dezvăluie, pentru delphi.lt motivele pentru care chiar și cele mai mici probleme par a fi o povară copleșitoare pentru tinerii din ziua de astăzi, modul în care aceștia au grijă de sănătatea lor emoțională și motivele pentru care sunt foarte sensibili.

„Îi tratăm ca pe niște copii, dar așteaptăm de la ei să se comporte ca niște adulți”

În prezent, îi auzim adesea pe tineri plângându-se de faptul că nu sunt apreciați, doriți, și că se simt pur și simplu pierduți în procesul de căutare a sensului vieții.

Citește și

Ce răspund tinerii din Generația Z când sunt întrebați dacă vor să plece definitiv din România. “Sunt multe de schimbat”

Ucrainenii uciși de un rus în Germania erau soldați răniți în război care se recuperau medical în Bavaria

Conform psihologului, astfel de emoții și experiențe sunt caracteristice în special adolescenței, când tinerii se află într-o perioadă de tranziție între copilărie și maturitate.

„În mediul lor, sunt încă tratați ca niște copii, dar cei apropiați se așteaptă de la ei să se comporte ca niște adulți. Adolescența este perioada în care tinerii își descoperă sinele, experimentează, gustă și testează viața.

Iar aceste experimente și teste, căutările de sine nu sunt neapărat pe înțelesul persoanelor mai în vârstă”, afirmă aceasta.

Conform psihologului, adolescența este o perioadă a vieții dedicată perfecționismului. Însă este important să luăm în considerare că nu este simplu să îmbinăm perfecționismul cu dorința de a experimenta.

„Tinerii sunt complet pierduți în lumea lor interioară. Aceștia au nevoie în continuare de siguranța oferită de părinți, dar, în același timp, simt o dorință puternică de a descoperi ceea ce le poate oferi lumea. Este perfect normal ca tinerii să nu reușească să găsească sensul vieții.

Nu toată lumea știe încă din grădiniță ce vrea să devină când va fi mare, așa că astfel de încercări de descoperire a sinelui pot fi o provocare chiar și pentru părinți, care își fac griji pentru copiii lor. Ei își doresc nespus ca micuții lor să reușească”, spune Buinickaitė.

Cu toate acestea, potrivit psihologului, doar tinerii sunt capabili, prin intermediul propriilor experiențe, să înțeleagă ce vor să devină, ce îi atrage și ce îi interesează cel mai mult.

„Tinerii înșiși, nu numai mediul în care se dezvoltă, sunt responsabili de modul în care se simt, dar eu spun mereu că una dintre cele mai importante trăsături ale unei persoane puternice este capacitatea de a înțelege faptul că doar ea deține controlul asupra vieții sale și faptul că diversele provocări cu care ne confruntăm reprezintă o parte integrantă a vieții.

Prin urmare, mediul în care se dezvoltă tinerii este acaparat de tehnologie și de rețelele de socializare; părinții care sunt excesiv de protectori îi modelează, iar acest lucru este important, însă doar tinerii înșiși sunt capabili să schimbe mediul respectiv sau să facă față influenței sale”, spune Buinickaitė.

„Tânăra generație de azi se maturizează mai încet. Creierul se dezvoltă complet abia la 28 de ani”

Astăzi, se poate observa, totodată, cum tinerii tind să „se consume” din diverse motive: aspectul fizic, incapacitatea de a se adapta la mediu sau alte probleme.

Întrebată de ce tinerii se confruntă cu astfel de probleme, Buinickaitė a sugerat că trebuie să analizăm mai bine procesul de transformare prin care trece tânăra generație și care sunt etapele acesteia.

„În zilele noastre, tânăra generație se maturizează mai încet. Ce înseamnă acest lucru? În trecut, acum 15-20 de ani, creierul se dezvolta complet până la vârsta de 21-23 de ani, dar în prezent, dezvoltarea ultimelor părți ale acestuia se încheie abia la vârsta de 28 de ani. Asta înseamnă că adolescența durează mai mult”, spune ea.

Conform psihologului, există numeroase motive care explică această schimbare.

„De la părinții care au fost excesiv de protectori față de copiii lor și care nu i-au lăsat să încerce, să experimenteze și să facă greșeli, să-și dezvolte relații cu alte persoane pe cont propriu, până la rețelele de socializare care fac ca tinerii să devină dependenți de smartphone-uri și computere, împiedicându-i astfel să dobândească competențele necesare pentru maturitate - abilitățile sociale, abilitățile de rezolvare a problemelor și gândirea critică”, a detaliat psihologul.

Portivit lui Buinickaitė, diversitatea emoțiilor resimțite în perioada adolescenței este un lucru firesc și normal.

„În timpul adolescenței, preocuparea pentru aspectul fizic este absolut normală, deoarece tinerii încearcă să se integreze în mediul în care trăiesc, dorindu-și să fie acceptați.

De asemenea, în acești ani, sentimentul de rușine este unul deosebit de puternic, el venind, de asemenea, din nevoia de a fi acceptat din punct de vedere social.

Este normal, deoarece adolescenții se descoperă pe sine, încearcă să se desprindă ca indivizi de casă și părinți. Iar acest proces aduce cu sine nesiguranță, așa că adolescenții sunt disperați să fie acceptați de cei din jur”, afirmă ea.

Cu toate acestea, actul de a te compara cu ceilalți contribuie în mare măsură la o imagine distorsionată asupra propriei persoane, iar rețelele de socializare menționate anterior au un rol important în acest sens.

„Rețelele de socializare sunt folosite pentru a scoate în evidență cât de minunată este viața mea, cât de frumoase sunt hainele mele noi, cât de distractivă este vacanța mea, cât de grozav este noul meu loc de muncă și altele similare.

Toate acestea ne fac să ne simțim inferiori, că nu suntem suficient de buni. Prin urmare, acestea ne induc o tristețe profundă”, detaliază psihologul.

O generație sensibilă

Societatea modernă subliniază adesea sensibilitatea generației Z și se referă peiorativ la membrii acesteia ca fiind asemenea unor „fulgi de zăpadă”.

Este de menționat faptul că nu numai particularitățile educației sau anumite schimbări din societate au contribuit la formarea unor astfel de norme, există multe alte lucruri, astfel încât, în opinia psihologului, sensibilitatea Generației Z poate fi privită din mai multe perspective.

„În primul rând, se crede despre aceștia că se simt ușor ofensați, chiar și fără a fi criticați. În al doilea rând, au abilitatea de a-și exprima sentimentele într-un mod foarte deschis. Ei nu ezită să recunoască că se simt triști sau inconfortabil, și sunt dispuși să părăsească o ședință sau un curs dacă se simt jigniți.

Aceștia doresc să regăsească în universități și la locul de muncă spații sigure, și să fie avertizați cu privire la subiectele care ar putea părea dificile sau sensibile. Pentru generațiile mai în vârstă este dificil de înțeles, deoarece acestea consideră că viața nu este ușoară și că nu te poți ascunde de fiecare dificultate pe care o întâmpini”, explică Buinickaitė.

Tinerii folosesc “strategii de evitare” a realității

Pentru a scăpa de dificultăți, tinerii se ascund în spatele smartphone-urilor, se cufundă în rețelele de socializare sau se distanțează în alt mod de mediul lor, în încercarea de a se proteja de confruntarea directă cu acestea. În majoritatea cazurilor însă, astfel de strategii de evitare fac mai mult rău decât bine.

„Faptul că ei evită comunicarea directă sau se ascund în spatele smartphone-urilor îi face să fie și mai sensibili și vulnerabili atunci când sunt puși în situația de a comunica față în față cu alte persoane, deoarece pur și simplu nu au abilitățile necesare.

Prin urmare, aceștia reacționează într-un mod specific - devin speriați, triști sau chiar furioși. Furia este alimentată și de faptul că pe rețelele de socializare aceștia văd doar o parte a lumii, o parte a adevărului, iar comunicarea directă necesită abilitatea de a asculta și celelalte părți, de a fi respectuos și înțelegător. Și totuși, ei trebuie să-și dezvolte această abilitate”, afirmă Buinickaitė.

Anxietate legată de viitor

Viața noastră, la fel ca și lumea, de fapt, se află într-o continuă schimbare, astfel că inclusiv adulții resimt o creștere a anxietății și a stresului atunci când se gândesc la viitorul lor, chiar și în timp ce-și desfășoară activitățile zilnice.

În această situație, tinerii se confruntă cu provocări aparte, deoarece au posibilitatea de a accesa rapid și ușor informații despre ororile lumii contemporane, conform G. Buinickaitė.

Potrivit psihologului, unele informații pot provoca doar teamă, dar în anumite cazuri, aceste probleme pot încuraja o persoană să reflecte asupra posibilelor schimbări și acțiuni care pot contribui la remedierea situației în viitor.

„Aici putem vorbi despre țările vulnerabile la atacuri teroriste, iar în cazul nostru, despre război. Această generație a trecut și prin crize economice, știe ce înseamnă dificultățile financiare, astfel că majoritatea tinerilor au fost inspirați să dobândească o educație financiară și sunt interesați de oportunități de investiții”, explică psihologul.

“Cum voi face eu totul de unul singur? Cum îmi voi găsi un loc de muncă?”

Mai mult decât atât, mulți tineri se tem și de viitor, deoarece la un moment dat vor trebui să părăsească sânul familiei.

„Este înfricoșător, este tulburător. Ei își pun întrebări: cum va trebui să fac eu totul de unul singur? Cum îmi voi găsi un loc de muncă? Voi reuși? Desigur, există excepții, unii tineri sunt dornici să se avânte în noi experiențe, dar majoritatea se simt confortabil în casa părinților”, explică Buinickaitė.

Cu toate acestea, potrivit psihologului, acesta nu este motivul principal al fricii și anxietății resimțite în rândul tinerilor.

„Voi fi acceptat așa cum sunt? Îmi voi da seama cine sunt cu adevărat? Dacă fac o greșeală? Cum voi fi privit atunci?”, menționând câteva întrebări care îi frământă pe tineri.

Pentru a sintetiza ceea ce a explicat psihologul Buinickaitė anterior, este important să subliniem faptul că astfel de provocări sau căutări îndelungate ale sensului vieții sunt experiențe normale.

“Tinerii din ziua de azi…” este, de fapt, un laitmotiv al fiecărei generații

Probabil că toată lumea, și în special părinții unui tânăr, ar fi de acord că, în opinia tinerilor, cei mai în vârstă nu îi înțeleg. Psihologul Buinickaitė reamintește că fiecare generație anterioară a simțit același lucru când era tânără, ceea ce, în opinia ei, este rezultatul schimbărilor constante.

„Cu cât îmbătrânim, cu atât ne dorim ca lucrurile să rămână exact la fel. Transformările, capacitatea de a te adapta la cei din jur și incertitudinea sunt, de obicei, gestionate cu succes în perioada cuprinsă între 18 și 30 de ani. După această vârstă, tinerii vor vrea să rămână așa cum sunt ei, vor vrea ca lucrurile să fie confortabile.

Prin urmare, odată cu tânăra generație, schimbarea este inevitabilă. Noi, cei mai în vârstă, ne amintim adesea cu nostalgie de tinerețea noastră, ca fiind cea mai bună perioadă a vieții noastre, și, prin urmare, ne comparăm în mod firesc cu generația mai tânără”, explică psihologul.

Tehnologiile joacă și ele un rol important.

„Generațiile mai în vârstă nu aveau acces atât de repede la informații, trăiau într-o lume mai simplă în care telefonul nu era în centrul atenției. Se jucau în spații deschise și curți, interacționau față în față și acumulau experiență trecând prin eșecuri și mergând mai departe, așadar le este dificil să înțeleagă o generație a cărei viață este strâns legată de tehnologie”, explică Buinickaitė.

Potrivit psihologului, toate acestea sunt normale.

„Persoanele mai în vârstă nu au astfel de experiențe, prin urmare nu le putem învinovăți. La fel cum tinerii care nu știu ce este viața fără tehnologie, nu își pot imagina să meargă la culcare sau să se trezească fără smartphone-ul lor”, susține ea.

Abordarea greșită a sănătății emoționale

Astăzi, se vorbește mult despre sănătatea emoțională și importanța de a avea grijă de ea, așa că nu este de mirare că tinerii acordă o atenție deosebită acestui aspect.

Cu toate acestea, atunci când ne referim la sănătatea emoțională, aceasta este unul dintre cazurile în care calitatea este mult mai importantă decât cantitatea, deoarece, în opinia psihologului, tinerii nu știu întotdeauna cum să aibă grijă de sănătatea lor emoțională, și fac adesea greșeli.

„Mai întâi de toate, tinerii vorbesc mult despre sănătatea emoțională, deoarece au fost învățați că este bine să simtă, să fie sensibili, că trebuie să ne îmbrățișăm sentimentele și să nu ne fie frică să le exprimăm.

Dar ceea ce nu au fost învățați și ceea ce nu înțeleg tinerii este când să se oprească și cum să gestioneze acele sentimente. Să simți ceva nu este suficient”, adaugă psihologul.

„Chiar dacă sună ciudat, vizitele regulate la psiholog nu ajută”

Potrivit specialistului, în zilele noastre tinerii depind prea mult de ajutorul psihologilor, iar aceasta e o problemă.

„Chiar dacă sună ciudat, vizitele regulate la psiholog și discuțiile despre sentimente, fără a avea ca scop să devii mai puternic din punct de vedere psihologic, nu sunt benefice. Astfel de persoane transferă pur și simplu specialistului responsabilitatea de a-și depăși dificultățile și așteaptă doar o rețetă pentru o viață bună”, explică Buinickaitė.

Potrivit psihologului, este important să menționăm că oamenii deseori etichetează greșit, judecă greșit și înțeleg greșit aspectele legate de sănătatea mentală.

„Să spunem că oamenii se pot diagnostica singuri cu depresie sau sindrom de stres posttraumatic, când în realitate, ar putea fi vorba doar de o stare de disconfort pe care nu știu cum să o gestioneze.

Iar această incapacitate de a face față unei stări de disconfort, din păcate, este și vina părinților și a profesorilor. Aceștia, pentru a-și ajuta copiii, i-au lăudat în mod constant, rezolvându-le problemele.

Aceștia fie au mers la școală, discutând cu părinții altui copil sau, dacă aceasta nu funcționa, au încercat să îi înveselească, lăsându-i să petreacă mai mult timp în fața televizorului sau calculatorului, cumpărându-le ceva nou sau oferindu-le surse de divertisment”, a spus G. Buinickaitė.

Potrivit psihologului, tinerii se obișnuiesc pur și simplu cu această protecție excesivă.

„În opinia mea, această generație este una răsfățată: dacă tinerii se simt rău, cineva trebuie să îi ajute. În caz contrar, ei pur și simplu fug. Pentru că le este incomod să înfrunte dificultățile, situațiile inconfortabile și stresul. De asemenea, lipsa unor abilități sociale contribuie semnificativ în acest sens”, spune psihologul.

Cel mai important lucru este să nu le fie frică să facă greșeli

În ceea ce privește sănătatea emoțională și problemele interioare, se subliniază adesea importanța menținerii unui echilibru în viață, și acesta este adevărul suprem.

Conform psihologului Buinickaitė, obiectivul principal al tinerilor din ziua de astăzi este de a găsi echilibrul adecvat dintre inimă și minte, deoarece ambele trebuie să lucreze împreună.

„Trebuie să încerce, să facă greșeli și să învețe din ele, chiar dacă le este foarte frică de acest lucru. Tinerii ar trebui să învețe să facă față tentațiilor ce vin odată cu utilizarea smartphone-ului și să evalueze critic toate informațiile pe care le obțin prin intermediul acestuia.

De asemenea, ar trebui să participe la activități și cursuri în cadrul cărora să interacționeze direct cu oamenii, în viața reală, deoarece interacțiunea este utilă pentru consolidarea abilităților sociale, de rezolvare a problemelor, de cooperare și a altor abilități”, sfătuiește psihologul.

Conform specialistului, pentru tineri este foarte important să găsească sprijin în afara familiei sale, pe lângă cei mai apropiați prieteni și psiholog.

„Pot fi alți adulți, mătuși, unchi, bunici, profesori, vecini - toți, într-un fel sau altul, pot deveni mentori.

Când eram elevă, cei care m-au îndrumat au fost un profesor de etică și psihologie, directorul școlii și bibliotecarii”, menționează Buinickaitė.

Psihologul enumeră și alte elemente esențiale care se dovedesc a fi de mare ajutor pentru tineri în acest drum către o identitate autentică și pace interioară.

„Trebuie să cauți binele în viață. Trebuie să crezi că lumea este deja bună pentru simplul fapt că tu te afli în ea, și să încerci să o faci și mai bună, ajutându-i pe cei din jur, fiind respectuos și informat, atent și receptiv la ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Trebuie să contribui la acel bine. Și, mai presus de toate, poți contribui prin simpla ta existență. Participând, încercând, întâmpinând obstacole, căzând, ridicându-te și încercând din nou.

Pentru că aceste obstacole ale vieții îți vor modela personalitatea și vor deveni într-o zi subiecte de discutat cu nepoții tăi”, concluzionează Buinickaitė.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Anunțul momentului la Rapid: ”99 la sută el va fi noul antrenor”