Climatolog: „Fiecare grad peste zero contează pentru viitorul pârtiilor de schi din România”
Iernile din România au devenit tot mai blânde, iar drept urmare cantităţile de zăpadă observate au avut de suferit.
Zonele montane sunt şi ele afectate, punând apoi întrebarea ce se va întâmpla cu zonele schiabile, un sector important pentru turism şi economiile locale din mai multe regiuni. Lector. univ. dr. Bogdan Antonescu, cercetător în climatologie, arată că, în ansamblu, iernile se încălzesc şi se scurtează, dar pentru că un aer mai cald poate reţine mai multă umezeală, furtunile cu ninsori au şanse mai mari să se formeze şi să fie mai intense în zonele unde încă este suficient de frig.
„Fiecare grad în plus peste zero face diferenţa între o pârtie bună de schiat şi una pe care zăpada se topeşte rapid”, afirmă climatologul. Potrivit acestuia, există soluţii pentru susţinerea pârtiilor în faţa schimbărilor climatice.
„În urmă cu doar câteva decenii, în multe regiuni din România zăpada îşi găsea locul în peisaj săptămâni întregi. Astăzi, însă, când ne uităm pe fereastră într-o zi obişnuită de iarnă, s-ar putea să vedem mai degrabă un cer plumburiu şi temperaturi pozitive (dacă nu chiar record), decât ninsori abundente sau strat de zăpadă. De unde vine această schimbare? Faptul că iernile sunt tot mai lipsite de zăpadă poate fi explicat prin combinaţie dintre variabilitate naturală şi schimbări climatice. Astfel, există procese fizice şi mecanisme care pot modifica temperaturile şi cantitatea de precipitaţii la nivel regional şi la nivel global. Toate aceste fluctuaţii, deşi naturale, pot face ca iarna să fie uneori mai aspră sau mai blândă, fără a reflecta neapărat trendul general de încălzire pe termen lung. Totuşi, dovezile ştiinţifice arată că deşi variabilitatea naturală joacă un rol important, schimbările climatice antropice au un impact semnificativ asupra asupra iernilor”, explică Bogdan Antonescu.
Climatologul consideră firească întrebarea de ce, după un ianuarie cu temperaturi record la nivel global, ajungem să ne trezim la mijlocul lunii februarie cu ninsori care au dus la un strat consistent de zăpadă? Conform Copernicus, ianuarie 2025 a fost cea mai caldă lună ianuarie la nivel global, cu o temperatură medie de 13.23°C cu 0.79°C mai mare decât media pentru luna ianuarie din perioada de referinţă 1991-2020 şi cu 1.75°C faţă de perioada preindustrială (1850- 1900).
„Într-o lume ce se încălzeşte treptat, iarna nu dispare. Aici şi dinamica atmosferei joacă un rol major: dacă masele de aer polar sunt aduse de circulaţia atmosferei spre sud, atunci în Europa de Est, de exemplu, putem observa un val de frig şi ninsori, chiar dacă restul continentului rămâne la temperaturi peste media obişnuită pentru acea perioadă. În acelaşi timp, o atmosferă mai caldă reţine mai multă umiditate. Această umiditate se transformă apoi în precipitaţii sub formă de ploaie (când temperaturile sunt mai ridicate) sau sub formă de ninsoare (când temperaturile scad sub pragul îngheţului). În plus, pe măsură ce temperatura la suprafaţa mărilor şi oceanelor creşte, creşte şi cantitatea de umiditate şi energie disponibilă pentru amplificându-le severitatea fenomenelor care produc de exemplu ninsori abundente”, explică Antonescu.
Acesta spune că, privind în ansamblu, iernile se încălzesc şi se scurtează, iar din ce în ce mai puţine regiuni ajung să experimenteze frig extrem. Cu toate acestea, fiindcă un aer mai cald poate reţine mai multă umezeală, furtunile cu ninsori au şanse mai mari să se formeze şi să fie mai intense în zonele unde încă este suficient de frig.
Soluţii pentru prelungirea sezonului de schi
„Pentru a putea răspunde la această întrebare am pornit de la evoluţia stratului de zăpadă între 1991 şi 2020 pentru câteva staţiuni de schi: Azuga, Sinaia, Predeal/Clăbucet, Buşteni, Bâlea Lac, Vatra Dornei şi Semenic. Pentru toate staţiunile analizate, grosimea anuală medie a stratului de zăpadă este în descreştere, cu excepţia staţiunii Bâlea Lac, unde tendinţa de scădere este mai puţin accentuată. Dacă ne gândim la zilele reci de iarnă ca la o resursă limitată, fiecare grad în plus peste zero face diferenţa între o pârtie bună de schiat şi una pe care zăpada se topeşte rapid”, spune Bogdan Antonescu.
Potrivit acestuia, în ultimii ani, iernile din România se caracterizează tot mai des prin temperaturi mai ridicate, ceea ce înseamnă că zăpada naturală nu mai este la fel de previzibilă şi nici suficient de consistentă pentru a susţine un sezon lung de schi, alternativa fiind instalaţiile de producere a zăpezii artificiale. Antonescu spune că există soluţii pentru susţinerea pârtiilor în faţa schimbărilor climatice.
„De pildă, bătătorirea profesională a zăpezii - procesul prin care stratul de zăpadă este nivelat şi compactat – poate prelungi durata de viaţă a stratului de zăpadă şi îl face mai rezistent în faţa oscilaţiilor de temperatură. În plus, zonele împădurite din apropierea pârtiilor pot juca un rol important. Arborii şi vegetaţia menţin şi protejează zăpada de vânt sau de soarele puternic, prelungind astfel perioada în care condiţiile de schi sunt bune. Cu alte cuvinte, pădurile din jurul staţiunilor nu sunt doar un decor frumos, ci şi un „scut” natural pentru zăpada de pe pârtii”, afirmă climatologul.
În opinia acestuia, dacă privim în ansamblu, un sezon de schi asigurat şi stabil contribuie la economia locală, aducând turişti.
„De asemenea, existenţa unor zone montane bine întreţinute şi protejate înseamnă un mediu mai sănătos pentru toţi, localnici şi vizitatori deopotrivă. Prin urmare, aceste soluţii pentru susţinerea pârtiilor în faţa schimbărilor climatice devin importante nu doar pentru iubitorii de schi, ci şi pentru bunăstarea comunităţilor locale şi pentru conservarea echilibrului natural”, încheie Bogdan Antonescu.
.webp)
