Cinematografele din România, afacere cu miză imobiliară uriașă după 1989

Sau pur şi simplu au fost date gratis, de către România Film, autorităţilor locale, care le-au lăsat să moară.

Marius Iuraşcu, fost director al RomaniaFilm: „Un mort frumos, cu ochii vii."

Responsabili pentru devalizarea şi degradrea patrimoniului România Film au fost chiar oamenii care s-au învârtit, în ultimii 27 de ani, la conducerea Regiei. Actualul director, Adrian Mironescu, în funcţie de doi ani, este fost prefect de Bacău.

Adrian Mironescu, director România Film: „Până acum, funcţiile astea erau semipolitice. Ca să nu spun politice de-a binelea."

Înfiinţată în 1991, Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor avea, după Revoluţie, 600 de cinematografe. România Film mai are astăzi doar 13 săli deschise, din care numai șase digitalizate.

În mod ironic, dezastrul este confirmat de Marius Iurascu, fost director al Regiei în perioada 2009 - 2015. Iurascu a ajuns la închisoare chiar zilele trecute, pentru fapte de corupţie săvârşite cât timp a fost la conducerea România Film.

El a acordat un interviu pentru „România, te iubesc”, cu câteva zile înainte de a fi arestat.

Marius Iuraşcu, fost director al RomaniaFilm: „România film a fost una dintre cele mai mari afaceri imobiliare."

La Cinema Bucureşti, de exemplu, un monument istoric ridicat în anii '20, ultima proiecţie a avut loc în urmă cu 13 ani. Sala este acum închisă. România Film nu a mai avut bani pentru întreţinere şi modernizare. 

Cinema Bucureşti a devenit un depozit de gunoi şi bătaia de joc a chiriaşilor, care au vrut să facă un bar în holul clădirii. Molozul şi deşeurile au fost aruncate direct în sală. Dar ce pretenţii să ai de la alţii când inclusiv angajaţii România Film au azvârlit acolo lucrurile recuperate de prin alte săli?

Jaf, ignoranță, lipsă de bun simţ - sunt doar câteva dintre cuvintele care îţi vin în minte atunci când intri în cinematograful Bucureşti.

 Clădirea este una impresionantă din punct de vedere architectural, dar nepăsarea şi interesele autorităţilor de la orice nivel au distrus-o pur şi simplu şi au transformat-o într-un depozit de gunoi.

La câteva sute de metri distanţă, un alt cinematograf, acelaşi dezastru. Grădina de Vară Capitol şi sala Capitol sunt şi ele monumente istorice, construite în 1920. Cât mai preţuiesc ele astăzi, pentru România Film, ne arată chiar valoarea lor de inventar: cinematograful - 6.100 de lei, iar grădină de vară doar 53 de lei.

Pe scurt, în ultimii 20 de ani, Capitolul a fost dat de RADEF unei firme, printr-un contract de asociere în participațiune. Aceasta nu numai că nu şi-a plătit chiria, dar nici nu a făcut investiţii, lăsând clădirile să se degradeze.

Cu toate acestea, chiria i-a scăzut de-a lungul anilor, de la 3.000 de dolari, la 400 de euro. Contractul avea şi o clauză de demolare, în anumite condiţii, miza imobiliară fiind una uriaşă: terenul de o mie pătraţi valorează 1,5 milioane de euro.

Istoria recentă arată cum imobile aflate în situaţii similare au fost lăsate în paragină sau să se prăbuşească, pentru a face loc unor clădiri noi, eventual cu mai multe etaje şi considerate mai profitabile. Din fericire, Capitol scapă, chiar dacă este o ruină.

Andrei Racovițan este unul dintre fondatorii unei asociaţii care, de 10 ani, încearcă să păstreze vie Grădina de vară Capitol prin evenimente culturale organizate aici, în perioada verii

Andrei Racoviţan, cofondator „Save or Cancel": „E una dintre foarte puţinele grădini de vară care au mai rămas în Bucureşti. Propunem reintegrarea lui sub forma unui centru cultural."

Încă de la înfiinţare, România Film a fost gândită ca o regie cu autofinanţare, aflată sub autoritatea Ministerului Culturii. Dar care autoritate, din moment ce ultimii 27 de ani au fost marcaţi de bâlbâieli legislative, care au permis instalarea haosului?

Rând pe rând, cinematografele au devenit săli de bingo, restaurante, baruri, magazine, croitorii sau săli de jocuri de noroc. Interesele au fost uriaşe, iar chiriile cerute de România Film, ridicole. Vorbim despre o medie de un euro pe metru pătrat.

 Marius Iuraşcu, fost director al România Film: „Unde sunt cele mai multe prin ţară, dacă faceţi o plimbare hipermarketuri? În cinematografe! Unde sunt cele mai multe săli de evenimente, nuni, botezuri? În cinematografe. Despre asta vorbim.”

Reporter: „Și dumneavoastră, cât aţi fost director, au fost presiuni sau s-a întâmplat acest lucru?”

Iurașcu: „Nu aţi vrea să ştiţi. "

De altfel, absolut toţi - de la foşti şi actuali directori ai regiei şi până la secretari de stat şi miniştri - toţi sunt de acord că România Film a fost pur şi simplu jefuită. Dar nimeni nu i-a pus punct. Nimeni nu a închis acest robinet al scurgerii banilor. Cu toţii dau vina unii pe alţii și cu toţii spun că ceilalţi au închis ochii la ce se întâmplă. Pentru că au avut de câştigat, de rezolvat favoruri sau pentru că pur şi simplu nu le-a păsat.

Acelaşi discurs îl are, mai nou, şi actualul director, Adrian Mironescu.

Adrian Mironescu, actualul director al România Film: „Incompetent, doamnă. Incompetență crasă."

Cazul cinematografului Patria din Bucureşti

Acesta a fost închis printre ultimele, în 2016, pe motiv că ar funcţiona într-o clădire cu risc seismic. Decizia a fost luată, însă, pe baza unei expertize vechi. Şi, în timp ce magazinele din zona s-au redeschis, pe baza unor contraexpertize care demonstrează că un cutremur nu le-ar putea pune la pământ, Patria continua să stea cu lacătul pe uşă. Actualul director al România Film, Adrian Mironescu, este simbolul neputinţei autorităţilor

Adrian Mironescu, director România Film: „A fost luată de bună expertiza care s-a făcut în urmă cu 10-15 ani. O contraexpertiză presupunea nişte costuri foarte mari, era vorba de o sumă care se ducea aşa spre 100.000 de euro."

Cinema Dacia din Bucureşti a ajuns la proprietarii de drept după 16 ani de judecată. Lăsată de izbelişte în tot acest timp, clădirea este acum o ruină. Proprietarii, împreună cu o asociaţie de cultură, încearcă să o salveze pentru a atrage astfel atenţia asupra unei zone istorice din capital

Şi astfel, din 87 de săli, câte erau în 1989, în Bucureşti acum mai este deschisă doar una singură, care aparţine de România Film: Europa, pe Calea Moşilor. Spectacolul de vineri seara are șapte spectatori.

Haosul din spatele sălilor de cinema a început să iasă la iveală în 2006

 Un raport de control al Guvernului vorbea, încă de pe atunci, de management defectuos, pierderi de milioane de lei, chirii neîncasate şi micşorate de la an la an - un dosar în care apare şi numele lui Omar Hayssam, condamnat pentru terorism în România.

Prin două firme, care i-au aparţinut, s-a ajuns ca, în perioada ' 94 -2004, să fie demolată Gradina Cinema Parc, din Bucureşti. În locul ei a apărut o clădire comercială. Cazul a fost contestat în instanţă, dar mult prea târziu şi s-a tranşat, printr-o înţelegere între România Film şi Hayssam. La conducerea Regiei se afla, atunci, Mihai Ţintea, fost director între 2002-2007.

Prin mecanisme economice la limita legii, unii chiriaşi ai cinematografelor au devinit proprietarii clădirilor chiar dacă nu au respectat clauzele contractuale.

Fostul director, Mihai Ţintea, susţine că vechile contracte au fost atât de bine întocmite încât nu au putut fi reziliate.

Mihai Ţintea, fost director al RADEF: „Am încercat să renegociem o parte din ele, să le aducem la zi. A fost imposibil, ne dădeau în judecată, câştigau."

Autoritatea de control a Guvernului a legat toate aceste nereguli de numele lui Ţintea. Dat afară, acesta a contestat decizia în instanţă şi a câştigat. Marius Iurașcu i-a urmat lui Ţintea la şefie, între 2009 şi 2015. În cazul său, instanța a decis o condamnare de cinci ani cu închisoare.

Marius Iuraşcu, fost director al RADEF: „Nu am sărit niciodată peste lege, dar repet, au fost multe la marginea legii."

În dosarul, instrumentat de DNA, Iurașcu a fost acuzat de luare de mită, fals intelectual şi spălare de bani, în urma încheierii unor contracte cu două cinematografe din judeţul Bacău. Acelaşi dosar a scos în evidenţă şi neregulile privind atribuirea unor lucrări de reparaţii în cazul unei săli de film din Piatra Neamţ. Este vorba despre Dacia, a cărei poveste a fost surprinsă şi în documentarul „Cinema Mon Amour”, care a câștigat premiul pentru ,,Cel mai bun film documentar", la Premiile Gopo din anul 2016.

Cu nostalgia sălilor pline, Victor Purice, director şi cinefil pasionat, a încercat să menţină cinematograful pe linia de plutire. Lipsa oricărui fel de ajutor de la stat transformă totul într-o luptă cu morile de vânt.

Mai mult decât atât, un raport al Corpului de Control al premierului, realizat în 2012, a pus sub semnul întrebării vânzarea a 22 de active, dar şi modul în care s-au cheltuit cele șase milioane de euro încasate astfel. Iar trei ani mai târziu, în 2015, şi Curtea de Conturi a descoperit un prejudiciu de aproape 900.000 de euro. 

DNA a precizat că sesizarea Curţii de Conturi din 2015 a fost conexată la un dosar penal ce fusese deja deschis pentru infracţiuni de corupţie. Şi astfel, s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu.