Cine este Vasile Dîncu, ministrul Apărării care a demisionat în urma unor neînțelegeri privind situația din Ucraina
Vasile Dîncu a demisionat, luni, din funcția de ministru al Apărării, după ce a fost criticat din cauza unor declarații făcute în legătură cu războiul din Ucraina.
Vasile Dîncu – biografie
Vasile Dâncu s-a născut pe 25 noiembrie 1961 în localitatea Runcu Salvei din județul Bistrița-Năsăd. A terminat Facultatea Filozofie la Universitatea Babeș Bolyai în 1989 și a continuat studiile și specializarea în sociologie. În 1998 a devenit doctor în Sociologie, diplomă obținută în 1998 tot la UBB.
Alegeri 2024
17:07
Alegeri prezidențiale 2024. George Simion și Elena Lasconi, luptă strânsă pentru locul doi - sondaj la comanda USR
21:03
Reacția lui Simion după Kievul a dezvăluit de ce nu are voie în Ucraina. Liderul AUR, apel către serviciile secrete
20:15
Document. Motivul pentru care George Simion a fost interzis în Ucraina. Guvernul României a publicat răspunsul Kievului
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
De profesie sociolog, Vasile Dîncu a fondat Institutul de Studii Sociale, Marketing și Publicitate Metro Media Transilvania în 1994, iar în 2009 a deschis Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES.
Potrivit CV-ului său, este profesor la Facultatea de Sociologie a Universității București. Susține cursuri de Sociologie Generală, Opinie publică, Comunicare, Cercetare de piață, Management strategic. Este conducător de doctorat la IOSUD de pe lângă Universitatea București (din 2005).
Pe plan personal, Vasile Dîncu este foarte discret. El este căsătorit cu Maria Dîncu, profesoară la Colegiul Național Pedagogic Gheorghe Lazăr din Cluj-Napoca, unde predă șiințe socio-umane. Cei doi s-au cunoscut când erau studenți la Facultatea de Istorie şi Filosofie de la UBB: Împreună, cei doi au doi copii.
Cariera politică a lui Vasile Dîncu
Vasile Dîncu a intrat în politică în 1999, când s-a înscris în PSD. În 2000 a fost numit de Adrian Năstase, prim-ministrul de atunci, în funcția de ministru al Informării Publice. A ocupat această funcție până în 2003, când a fost desființat ministerul pe care îl conducea.
Este cunoscut ca făcând parte din așa-numitul ”Grup de la Cluj”, alături de Ioan Rus și Vasile Pușcaș.
În 2004, Dîncu a fost ales senator al PSD pentru CLuj, iar în 2005 a fost numit europarlamentar cu statu de observator în Parlamentul European.
În 2010 a părăsit PSD și a ales să se ocupe de cariera profesională și s-a dedicate activității de cercetare în cadrul IRES.
Fără afiliere politică, dar apropiat de PSD, Vasile Dîncu a fost numit în 2015 î Guvernul Dacian Cioloș pe postul de ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a avut și poziția de vicepremier.
În 2020 s-a întors în PSD, a fost ales președinte al consiliului național al PSD în cadrul ședinței care a confirmat conducerea lui Marcel Ciolacu.
În noiembrie 2015 a fost numit ministru al APărării în guvernul Nicolae Ciucă, poziție din care a demisionat, luni, 24 octombrie 2022.
Cărțile publicate de Vasile Dîncu
Cercetător ca formare, Vasile Dîncu a publicat mai multe volume de cărți de-a lungul carierei sale:
►Audiența radio în România, Editura Fundației Culturale Române, Cluj-Napoca 1998;
►Societatea civilă și administrația locală, Metro Media Press, Cluj, 1999;
►Comunicarea simbolică. Arhitectura discursului publicitar, Dacia, Cluj-Napoca, 1999. Premiul Fundației DACIA. Locul 7 în Topul Național de Carte (februarie 2000), re-editată 2009, Editura Eikon, Cluj Napoca;
►Comunicarea în managementul instituțional, Editura Wolphin, Cluj-Napoca, 1999;
►Țara telespectatorilor fericiți. Contraideologii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, re-editată 2010;
►Politica inutilă, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007;
►Patrie de unică folosință, Editura RAO, 2010;
►Mitologii, fantasme și idolatrie, Editura RAO, 2011;
►Poveștile, viața și moartea, Editura Eikon, 2011;
►O Românie interioară, Editura Eikon, 2013;
►Triburile. O patologie a politicii românești de la Revoluție la Generația Facebook, Editura Școala Ardeleană, 2015;
►Scenarii pentru o Românie posibilă, Editura Școala Ardeleană, 2016.