Chiar și copiii au venit să ajute în Vama Siret. Povestea lui Ianis, micul voluntar care muncește după școală până noaptea
Și Vama Siret este aglomerată de refugiații din ţara vecină. Ca peste tot, și aici vremea care s-a înrăutățit.
Înfrigurați şi cu lacrimi în ochi, cu doar câteva bagaje, alături de copiii care plângeau de oboseală, de spaimă sau de foame, oamenii au fost cazați în corturi și au primit mâncare caldă şi haine groase.
Și copiii voluntarilor au venit alături de părinți să dea o mână de ajutor.
Ianis este elev în clasa întâi la o şcoală din Siret. Vine zilnic însă împreună cu mama lui, ca voluntar la corturile de la graniţă. Până seara târziu a împărțit flori de 1 martie, pentru ca apoi să lucreze cot la cot cu ceilalți voluntari. Din când în când își mai încălzea mâinile, pentru că afară, în timpul nopţii, sunt minus 5 grade Celsius.
Reporter: Ce faci aici?
Ianis: „Am venit să ajut. Le împart diverse bucurii.”
Reporter: „Ai văzut oameni triști, copii triști?
Ianis: „Da."
Mama lui Ianis: „Noi trebuie să fim un exemplu pt ei, i-am explicat ce se întâmplă, îmi zice zilnic că vrea să vină aici, nu pot să plec fară el. Dimineața e la şcoală și seara stăm până târziu aici. Și după amiaza facem temele.”
Pentru că noaptea este foarte frig, voluntarii scot materialele care ar putea fi cele mai necesare pentru refugiați. La cortul Crucii roșii se face inventarul produselor farmaceutice.
Voluntar: „Paracetamol, sirop pentru copii, a fost frig, zilele următoare şi mai frig şi lumea cere."
Voluntarii au început să scoată din depozite și din remorcile camioanelor sacii cu pături.
Voluntar: „Nu prea vin îmbrăcaţi gros, vin îmbrăcaţi cu ce au apucat să ia, iți dai seama, pleci de la tine din ţară și nu știi dacă mai ai ţară când te întorci, dapăi casă."
Geci groase, bărbăteşti şi de damă, fulare, mănuşi, ciorapi groşi, eşarfe, produse pt răceala şi gripă, dureri musculare - astfel de cutii sunt pregătite în fiecare noapte de volunari şi este clar că este tot mai mare nevoie de ele, cu atât mai mult cu cât nopţile devin din ce în ce mai geroase şi temperaturile coboară după ce se lasa întunericul mult sub zero grade.
Tot din cauza frigului a fost adusă și mâncare caldă, gătită. A fost pregătită de angajații unei firme de cablaje și instalații electrice din oraș, care trimite noapte de noapte voluntari lângă graniţă.
Pentru că pe durata nopții sunt mai puține mașini de transport decât ziua, refugiații care trec graniţa se adăpostesc în corturile de tranzit.
Toată lumea e cu geci, cu pături pentru că astfel de corturi nu sunt încălzite. I-am întrebat pe cei de la ISU şi spun că nu puteau fi prevăzute cu sistem de încălzire, au doar iluminat şi cam atât.
De când a început războiul, prin vama Siret au intrat peste 40 de mii de persoane, 25.600 fiind cetățeni ucraineni, iar restul în mare parte tot ucraineni dar cu dublă cetățenie. Acestă vamă este punctul principal de intrare în România al celor care fug din calea războiului.
Cea mai impresionantă imagine a dezastrului umanitar din Ucraina este cea a copiilor. Privirile lor inocente întreabă, mai expresiv decât orice discurs al adulţilor, cum de s-a ajuns la această nenoricire, de ce există războiul pe pământ şi când se vor termina toate acestea, ca să se întoarcă şi ei acasă, cu părinţii sau bunicii. Mulţi ştiu că taţii rămaşi acasă sunt cu arma în mână, ca să-şi apere ţara, dar nu înţeleg prea multe. În oraşele României, grădiniţele au devenit adăposturi pentru aceşti copii care, dincolo de traumele suferite, reuşesc să se joace şi să surâdă, ca orice copii.
Etichete: refugiati ucraina,
