Ce se intampla cand functionarii statului decid ce mancam. Alimente "traditionale" care tin jumatate de an
TRADITIE ROMANEASCA, partea a II-a. Telemea "de Sibiu", din lapte de oaie care paste in Braila, carnati "de Plescoi" facuti la Bucuresti. Multi fabricanti necinstiti s-au folosit de renumele unor bunatati ca sa faca profit.
Mergem in Marginimea Sibiului, unde 23 de ciobani s-au unit in 2008 sa faca ce a facut Nicu Bumb, dar pentru telemea din lapte de oaie, facuta cu ranza - cheag din stomac de miel care n-a gustat inca iarba. Au nimerit prost. Inca nu exista un institut acreditat sa certifice telemeaua.
Gheorghe Budrala, inginer agronom, spune ca a trebuit sa astepte 2 ani pentru aparitia unui astfel de organism, in 2012. Iar atunci, omul povesteste ca functionarii incompetenti i-au trimis un raspuns care tinea de alt dosar. A revenit si functionarii au vrut in sfarsit sa-I ajute, dar nu in descalcirea dosarelor ci cu plimbari prin Europa: intalniri cu elvetienii si norvegieni care sa il ajute, desi nu avea nevoie de ajutor.
Dupa 4 ani si jumatate de incercari esuate de a obtine bulina rosie care le-ar fi asigurat vanzare si protectie in piata invadata de falsuri, ciobanilor li s-a facut lehamite. Iar noi am ramas sa cumparam la marele ghici. Telemea "de Sibiu" face toata tara, din oi care pasc prin Timisoara sau prin Delta. Telemeaua autentica de Marginimea Sibiului e pe cale de disparitie.
“Sistemul este bolnav”, afirma Gheorghe Budrala. “Daca era un sistem normal, ar fi fost atat de usor sa se continue de la un guvern la altul, de la un ministru la altul, nu, la noi se schimba tot, se matura tot”.
Cativa producatori de paine taraneasca incearca sa-si protejeze numele si retea. Brutarii de Pecica, de langa Arad, ar putea foarte bine sa inlocuiasca miile de tone de aluat congelat de import din care retailul ne serveste noua paine "proaspata" si romaneasca. Aici nimeni nu mananca alta paine. Proprietarul povesteste ca la aderare, functionarii au venit cu exces de zel fantastic ca sa impuna modernizarea brutariei mostenire de familie.
Ar putea toata Romania sa manance paine din aluatul de aici, facut din grau local, dupa retea sanatoasa, fara aditivi si agenti de crestere. Dar asociatia brutarilor inca lucreaza la istoricul retetei pe care sa-l depuna la Ministerul Agriculturii. Deocamdata, se poate cumpara doar in zona Aradului, iar singurul export pe care-l face e prin localnicii care pleaca la rude in Italia, Spania sau Franta, cu cate 4 paini.
La Santibru de Alba, Calin face paine cu faina de la moara din zona, macinata din graul proprietarilor de pamant de aici. Reteta din bunici, fara amelioratori si fara drojdie. Daca ar obtine de la UE distinctia de Specialitate Traditionala Garantata - pe scurt STG - clientii lui ar putea fi siguri ca painea lui e ultracontrolata nu doar la curatenie ci si la calitate, ceea ce in Romania nu se face inca. Fiindca producatorul e liber sa puna in paine ce vrea, doar sa scrie cat de minuscule pe eticheta.
Pentru omologare, Comisia Europeana nu primeste dosare de la firme, ci doar de la asociatii de producatori. Protectia UE nu e un drept privat, ci unul comun pentru toti cei care respecta traditia locala.
Calin Maties, presedintele Federatiei Producatorilor Traditionali: “M-am dus la moara, hai sa facem sa creem un brand pentru zona Alba, un brand pentru Romania - aaaa, pai cum, nu sa vina ala la mine sa steie sa ma monitorizeze”.
Omul nu-I judeca pe cei care se tem de controale, autoritatile romane au dovedit deja cat de corupte sunt, ca excesul de zel e mare si ca nu stie stanga ce face dreapta. A gasit parteneri locali care sa-si assume furtuna de controale impreuna cu el: un distribuitor si un comerciant. Acum lucreaza la caietul de sarcini. Actele care dovedesc ca reteta lui e veche de 100 de ani, vor fi trimise la Ministerul Agriculturii care, daca aproba, il va prezenta Comisiei Europene.
Omul e sigur ca va reusi sa ne ofere o paine cu certificat european de calitate - in cativa ani. A reusit deja sa convinga Ministerul Agriculturii ca a dat prea multe certificate de produs traditional si ca trebuie sa inaspreasca regulile. Existau la acel moment 4.200 de produse traditionale printre care, spune Maties, un cozonac “traditional” care avea termen de valabilitate 6 luni.
Asta se intampla prin 2013, cand, scarbiti de mancarea industriala,cumparatorii cautau gustul mancarii de pe vremea bunicilor in targurile cu mancare traditionala. Insa si aici era plin de negustori necinstiti - dar cu patalama de la Ministerul Agriculturii, pe care scria "produs traditional".
Cum denumirea de traditional vindea bine, mai toate etichetele ajunsesera sa contina cuvantul magic: micii producatori au fost ingenunchiati de concurenta neloiala, iar noi inselati. Iar in unele cazuri, producatorii nu s-au inteles intre ei si nu au putut obtine indicatia geografica protejata, dar nu s-au inteles.
Etichete: alimente, chimic, falsuri, industria alimentara, mezeluri, ministerul agriculturii, retete traditionale, ue,
Dată publicare:
